Românii din Italia, la Radio Anima Israel

 

Vă invit să ascultați cea de-a șaptea ediție a emisiunii RADIO DIASPORA 2022, ediție dedicată românilor din Italia, pe Radio Anima din Israel!

Mulțumesc realizatorului, colegul Viorel Maier, care m-a invitat să vorbesc despre lansarea volumului “Rădăcini la Jumătate - 30 de ani de imigrație românească in Italia” (de la min 38). 

De asemenea, in emisiune am avut posibilitatea sa Invit la rândul meu două românce din Italia, pe Cristina Șerban și pe Nicoleta Sprânceană. 

Cristina a povestit despre activitatea GRASP Milano, iar Nicoleta a vorbit despre problemele cu care se confruntă mii de ingrijitoare românce din Italia! 

Audiție plăcută! 

https://animanews.org/2022/04/10/radio-anima-diaspora-2022-10-04-2022-audio/

Sala Zuccari din Palatul Giustiniani - Roma

Am avut ocazia să admir Sala Zuccari din Palatul Giustiniani de la Roma, unul din sediile Senatului Italian, închisă publicului de obicei și unde se poate avea acces doar cu autorizație, pe baza unei invitații la conferințele organizate aici. 

Sala Zuccari este singura încăpere rămasă neschimbată după numeroasele renovări ale Palatului Giustiniani, sediu al Senatului italian.

Galeria, situată la primul etaj, este în întregime decorată cu fresce. 

Numele sălii se datorează artistului Federico Zuccari (1539-1609), căruia i s-a atribuit inițial paternitatea frescelor de pe boltă. Studii mai recente, însă, indică în Antonio Tempesta (1555-1630) și Pietro Paolo Bonzi (1576-1636) cei mai probabili creatori ai picturilor, executate între 1586 și 1587, când Palatul nu aparținea încă familie Giustiniani. 

Sala Zuccari este o încăpere de aproximativ 18 metri pe 7, care a adăpostit inițial o importantă colecție de antichități, estimată la aproximativ două sute cincizeci de piese.

În prezent Sala este sediul conferințelor și expozițiilor găzduite de Senatul Republicii italiene.

Bolta înfățișează cinci episoade din poveștile vieții lui Solomon („Solomon uns rege”, „Construirea Templului”, „Judecata lui Solomon”, „Copiii siliți să străpungă cadavrul tatălui lor” și, în centru , „Întâlnirea lui Solomon cu regina din Saba”) și cele patru virtuți care i-au fost atribuite (Religie, Industrie, Vigilență, Elocvență). 

Coloanele de bronz răsucite, pictate pe pereții sălii, fac aluzie la Templul lui Solomon și evocă în același timp atmosfera unui portic din antichitate.

În apropierea colțurilor bolții sunt înfățișate mici peisaje în rame circulare. Pe pereți erau înfățișate imagini feminine ale virtuții, dar în prezent a mai rămas doar una, în lungime, „Cumpătarea”, în timp ce din celelalte rămân doar câteva fragmente. 

Toate decorațiunile sunt somptuoase și îmbogățite de tapiseriile din secolul al XVII-lea. Cele cinci tapiserii de pe pereți înfățișează episoade din viața lui Iisus si au fost realizate la Florența. 

Fragment din descrierea Sălii Zuccari de pe site-ul Senatului italian (traducerea mea). 

https://www.senato.it/3051?documento=18&voce_sommario=14

Intervista con la viceministra Teresa Bellanova: "E' evidente il rischio di una spirale su prodotti di prima necessità come pane e pasta"

A fine marzo una delegazione di politici italiani si è recata in Romania nelle contee di Suceava e Maramureș, e nella Repubblica Moldova, per vedere da vicino la situazione ai confini dell'Unione Europea e le conseguenze della guerra. Tra i membri della delegazione anche Teresa Bellanova, viceministra delle infrastrutture e mobilità sostenibili ed ex ministra delle politiche agricole nel precedente governo, guidato da Giuseppe Conte. Al suo ritorno in Italia, Teresa Bellanova mi ha rilasciato un'intervista esclusiva , pubblicata in Rotalianul. 

Ecco la versione originale, in lingua italiana: 

Quale immagine si è fatta sui romeni che ha incontrato in Romania e se è diversa da quella che aveva in Italia, dove per molto tempo i romeni erano visti come “i cattivi”?

La ringrazio di questa domanda, perché mi aiuta a ribadire quella che per me è una regola fondamentale: il pregiudizio, e quello a cui lei fa riferimento è un pericolosissimo pregiudizio, è nemico assoluto della conoscenza e della relazione tra i popoli. 

Questo modo di guardare agli altri non mi appartiene, tantomeno nei confronti del popolo rumeno. Lo conferma l’esperienza fortissima  vissuta ai punti di frontiera prima di Sighetu Marmatiei e poi di Siret nel corso della Missione istituzionale che come Italia Viva abbiamo svolto in Romania e in Moldavia. 

E lo confermano gli incontri che, insieme ai parlamentari Lorant Sas e Alin Prunean e all’ambasciatore italiano in Romania, abbiamo avuto a Sighetu con la vicesindaca e alcuni parlamentari locali, e a Siret con le Istituzioni locali, il Prefetto Alexandro Moldavian, il responsabile della Protezione civile Ciprian Cornia, i responsabili del campo, il senatore George Mindruta, i tantissimi volontari. 

Bisogna conoscerli quei luoghi, attraversarlo quel ponte dei giocattoli sul fiume Tisza, per capire fino in fondo cosa significa per le migliaia di bambine e bambini in fuga dall’Ucraina, spesso soli, senza genitori, affidati ad amici di famiglia o magari a perfetti sconosciuti purché si mettano in salvo, trovare lungo la strada che li porta lontano da casa un’intera comunità pronta ad accoglierli, con un giocattolo, un peluche, qualcosa che li faccia sorridere. 

Una umanità straordinaria, commovente. Se non è accoglienza questa, cosa allora?

Ci sarà una crisi con impatto sul rifornimento di prodotti agricoli vista la guerra, e se sì, cosa potrebbe accadere?

Sì, inutile nasconderlo, il rischio di un impatto forte sui prodotti e sugli approvvigionamenti agricoli c’è. Non dimentichiamo che Russia e Ucraina sono considerate il granaio d’Europa; che l’Ucraina sfamava circa 400 milioni di persone soprattutto tra Asia e Africa; che alla Borsa di Chicago il prezzo del grano nelle scorse settimane ha raggiunto quotazioni altissime per tonnellata.

E' evidente il rischio di una spirale su prodotti di prima necessità come pane e pasta, con un impatto rilevantissimo sui bilanci delle famiglie. L’autonomia agroalimentare è un tema importante per il nostro Paese, su cui ho avuto modo di discutere in Europa nella mia veste di Ministra delle Politiche agricole del passato governo. 

Per questo la superficie agricola va assolutamente difesa, valorizzata e tutelata. E per questo dobbiamo essere capaci di lavorare, tutti, per la pace.

 

Quale impatto avrebbe il flusso di rifugiati, che politiche di integrazione a medio e lungo termine pensa siano da avviare in termini lavorativi, umanitari?

E’ una domanda difficile, chiama in gioco non solo il nostro Paese e le sue politiche ma l’intera Europa. Io non ho dubbi: sulla solidarietà deve esserci una sola Europa; le regole di accesso per chi fugge dalla guerra devono essere uguali per tutti, a prescindere dai confini di entrata e anche dal colore della pelle. Lo chiediamo da tempo; adesso riformare il regolamento di Dublino è urgentissimo. 

D’altra parte proprio questa guerra ha portato l’Europa ad applicare una direttiva rimasta in sonno per 20 anni, per consentire a chi arriva la cosiddetta protezione temporanea, evitando che le procedure per la tradizionale richiesta di asilo mettano in crisi l’accoglienza nei singoli paesi. Una decisione positiva e importante, che allo stesso tempo evidenzia l’inadeguatezza di un sistema che per tutti gli altri profughi in fuga da persecuzioni e conflitti rimane tale.

E’ tempo di un’Europa finalmente solidale con politiche di accoglienza diverse dalle attuali e capaci di coinvolgere nello stesso modo tutti gli Stati. In Italia la macchina dell’accoglienza è rodata ed è di grande qualità. Quanto all’integrazione, sarà un banco di prova importante. Mi auguro che tutti sapremo essere all’altezza di questa sfida.

Huntington aveva ragione? Possibili scenari post guerra in Ucraina

 C’è la probabilità che l’Ucraina si divida in due in seguito all’attuale guerra?

Un’ipotesi della spaccatura ampia (non quella già esistente con le c.d. Repubbliche separatiste) partendo dalla cesura culturale e religiosa e le differenze tra quello che sarebbe la parte “occidentale uniata” (i greco cattolici rappresentano circa 9,5% della popolazione)  è quella “orientale ortodossa” anche come conseguenza di una guerra Russo Ucraina, è stata esaminata da Samuel Huntington nel 1996 (!) nel suo famoso “The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order”.

Eppure l’Ucraina, malgrado l’aggressione subita,  la pressione e le narrazioni russe e anche episodi violenti (da accertare) che le sono state attribuite nelle zone come Donbass, ma soprattutto malgrado l’esistenza di una forte minoranza di lingua russa, pare che resista nella sua unità.

Lo scisma religioso (2019) può aver avuto il suo peso, come sottolineano alcuni osservatori (nota 2) perché “30 milioni di fedeli ortodossi ucraini non si riconoscono più nel patriarcato di Mosca”. 

Rottura dal punto di vista religioso, visione diversa della società, evoluzione delle istituzioni, forse anche un contatto ravvicinato connl’Europa attraverso il fenomeno migratorio, gli ucraini sembrano più compatti di quello che gli analisti immaginavano, e diversi dai russi. 

Cosa cambierà nella regione alla fine della guerra? 

In attesa di aggiungere altri elementi ai vari scenari, ecco il frammento di Huntington che sembra, 25 anni dopo, stranamente visionario. Ma fino a un certo punto.

👇👇👇

“ I modelli sviluppano anche previsioni, e un test basilare per verificare la validità e l'utilità di un modello rispetto a un altro è la maggiore precisione delle previsioni che consente di fare.

Un modello statalista, ad esempio, induce John Mearsheimer a  prevedere che:

“tra Ucraina e Russia la situazione è ormai matura perché tra i due paesi esploda un'accesa rivalità in materia di sicurezza. 

Le grandi potenze divise da una linea di confine molto estesa e non protetta, come quella che separa Russia e Ucraina, entrano spesso in contrasto spinte dalla paura per la propria sicurezza. 

Russia e Ucraina potrebbero superare taledinamica e imparare a convivere in armonia, ma una soluzione di questo tipo sarebbe alquanto inusuale».

Un approccio basato sulla civiltà, invece, tende a sottolineare gli stretti legami storici, culturali e personali che uniscono Russia e Ucraina e il forte grado di assimilazione reciproca esistente tra le popolazioni di entrambi i paesi, e a rimarcare invece la profonda cesura culturale che divide l'Ucraina orientale ortodossa e l'Ucraina occidentale uniate, un antico e basilare dato storico che Wearsheimer, fedele alla concezione «realista» degli stati in quanto entità coese e omogenee, ignora completamente. 

Laddove l'approccio statalista evidenzia la possibilità di una guerra russo-Ucraina, il modello fondato sulle civiltà la ritiene molto poco probabile e sottolinea invece la possibilità che l'Ucraina si spacchi in due, una divisione che la presenza di fattori culturali farebbe immaginare più violenta di quella cecoslovacca ma molto meno sanguinosa di quella jugoslava. 

Da tali previsioni divergenti scaturiscono a loro volta priorità politiche diverse.

La previsione statalista di Mearsheimer di una possibile guerra e della conquista dell'Ucraina da parte russa lo induce a propugnare il mantenimento di armi nucleari in Ucraina. Un approccio fondato sulle civiltà, viceversa, incoraggerebbe la cooperazione tra Russia e Ucraina, esorterebbe l'Ucraina a disfarsi del proprio arsenale nucleare, promuoverebbe forme consistenti di assistenza economica e altre misure volte al mantenimento dell'unità e dell'indipendenza ucraina e sponsorizzerebbe iniziative speciali per far fronte a una possibile spaccatura dell'Ucraina.”

(1- John Mearsheimer, «The Case for a Nuclear Deterrent», in -Foreign Affairs», n. 72, Estate 1993, p. 54) 

2- intervista Adnkronos con Alessandro Monteduro, direttore per l'Italia della Fondazione di diritto pontificio "Aiuto alla Chiesa che Soffre" 

Fonte cartina: http://www.omeganews.info/?p=2494

Papa Francisc, interviu la Rai: “Voiam să mă fac măcelar, avea o pungă cu bani”

 Prima dată când văd un Papă intervievat în TV. De Fabio Fazio, pe Rai 3. 

-Vorbește despre război, criza refugiaților, Uniunea Europeană

- Migranții trebuie “să fie primiți, conduși, promovați si integrați in societate (…). Unde sunt ghetouri cresc ideologiile”.

“Trebuie să ne gândim la țările care au o cădere demografică îngrijorătoare, precum Spania, Italia”.

“Trebuie sa ne gândim cu inteligență la politica migratorie, cu toții. E realism pur”.

-Despre “psihologia indiferentei” față de cei care se suferă: “vedem, dar nu simțim, nu atingem”. E important să atingi mizeriile, bolile, ca Iisus. Atingerea este simțul cel mai complet. Când dai unii cerșetor, îi atingi mâna? Când atingi, simți durerea celuilalt”.

- Raportul cu “mama natură”. “Am ascultat acum de curând o melodie a lui Roberto Carlos despre un fluviu care nu mai cântă, pentri că fluviul nu mai este”. Trebuie să avem grijă de Mama natură. (…) A arunca obiecte de plastic in mare e un gest criminal”.

- “ascult muzică, da: muzica clasică și tango îmi place, am si dansat”

- despre agresivitate socială: “a crescut numărul de sinucideri ale tinerilor. Gândiți-va la fenomenele de bullying din scoli, care e o problemă socială. Agresivitatea in sine poate fi si pozitivă, dar de multe ori e negativă si începe cu limba! Bârfa - chiacchiericio- care începe in anumite cercuri, chiar in familiii. Dacă ai ceva împotriva cuiva, ori tii pentru tine, ori ai curajul sa te duci sa i-o spui in față”.

- relația părinți copii: “Voi vă jucați, stati cu copiii voștri? Mulți părinți imi zic ca pleacă la servici si se întorc seara târziu si nu au timp sa stea cu ei..”

- “cand te uiți la cineva de sus in jos e doar pentru ca vrei sa exerciti superioritate, dominare”

- “Dumnezeu ne-a făcut buni, dar și liberi. Libertatea ne face sa facem bine, dar si rău.”

- “capacitatea de a fi iertat e ceva omenesc, e un drept. Când ai o datorie față de societate, plătește-o, dar împreună cu iertate”.

- “nu se dialoghează cu răul. Nici Iisus nu a vorbit cu diavolul, ci l-a alungat sau a răspuns cu ce e scris in Biblie, cu cuvântul lui Dumnezeu”. “De ce un copil suferă? Eu răspund: să suferim împreuna cu el”

- o Biserică mondenă și pericolele bisericii de azi: “mondenitatea  spirituală generează clericalism, care duce la rigiditate și îndepărtare de Iisus” 

- Cum se face o rugăciune: “ca un copil, care știe sa ceară pentru ca știe ca are un tată, o mamă alături. A se ruga înseamnă a se întâlni cu propriul tată. Cand te temi de Dumnezeu, atunci e vorba de superstiție, nu de credință. Un copil are o vârsta când întreabă mereu “de ce?”.

- “Am prieteni, putini dar adevărați. Nu sunt ca alți Papi… care sunt sfinți, eu nu mă pricep la asta, de aceea am si ales să stau in alte apartamente”

- “Voiam să devin măcelar, pentru că măcelarul la care mergeam cu bunica avea o punga cu mulți bani. De asta imi plăcea.. se vede ca am rădăcini de genovez. Imi mai plăcea chimia …am studiat-o la școală”’. 

- “nu ma uit la TV de mulți ani, m-am uitat la anumite momente (Twin Towers), dar nu pentru ca o condamn”. 

- “simtul umorului e un medicament, te face sa relativizezi lucrurile si îți dă bucurie în suflet”.

Nu mai arătați cu degetul diaspora!

 

Nu mai arătați cu degetul diaspora!

Stimată doamnă Mungiu Pippidi (și alții ca domnia sa), nu mai vorbiți urât de diaspora!

Am citit azi dimineață o analiză semnată de dumneavoastră, legată de pandemie și excesul de mortalitate în țări cu anumite caracteristici.

Nu vorbesc aici despre prima parte a articolului, cu care sunt, în mare, de acord. În susținerea teoriei dvs, la început, ați citat surse prestigioase precum “Nature” și “The Economist” . Despre excesul de mortalitate ca indicator real și CORECT al efectelor pandemiei am scris de mai multe ori, încă de anul trecut.

Însă la sfârșit ați vorbit de diaspora. Și nu ați adus aceleași argumente sau surse prestigioase care să susțină acuzațiile la adresa diasporei, sau “lumpendiaspora”, cum continuați să o numiți.

Iată fragmentul: “În cazul nostru, cînd vezi steagurile antivaccinare la demonstrațiile din străinătate, și pe români luînd cu asalt clădirea diplomației europene din piața Schuman din Bruxelles înțelegi că am putea sta chiar mai rău dacă am avea acasă toată lumpendiaspora pe care Băsescu vrea să o readucă să o înroleze ca să lupte cu rușii. Deocamdată ei luptă cu bunul simț, votînd AUR oriunde s-ar găsi”.

Eu cred că ROMÂNIA AR STA MAI BINE DACĂ AM AVEA ACASĂ TOATĂ, SAU MĂCAR O PARTE DIN DIASPORA

Materialul dvs a constituit o bună ocazie să vorbim despre diaspora, prea des arătată cu degetul și instrumentalizată.

Voi aduce eu doar câteva elemente utile care contrazic afirmația dvs, dar din păcate și a altor jurnaliști sau politicieni, respectiv aceea că: “am sta chiar mai rău dacă am avea acasă toată lumpendiaspora” (nu doar în contextul unui discurs legat de pandemie).

S-a dat vina pe diaspora încă la începutul pandemiei, când am avut primele cazuri la Codogno, în nordul Italia. Că diaspora aduce virusul, că nu respectă regulile, că vin să facă petreceri etc.

Responsabilitatea era / e aruncată pe țapul ispășitor, pe românii din străinătate, nu pe instituțiile incapabile să stabilească niște reguli coerente și să le respecte, nu pe un sistem fără capacitate politică de analizare, de decizie, de testare, de comunicare.

 ( Citeste: VIDEO SONDAJ QUEST: "Peste 70% din români consideră că diaspora e vinovată de răspândirea virusului")

𝐒ă î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞𝐦 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐚 𝐧𝐞 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚: “𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐞 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐜â𝐧𝐝 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐚𝐬𝐩𝐨𝐫𝐚?”

- Vorbim despre o populație de 4 milioane de persoane (doar cei oficial stabiliți peste granițe), răspândiți în toate colțurile lumii, din toate categoriile, de la bone până la It-iști și antreprenori. Știți câți antreprenori români avem în Italia? 52.000, potrivit datelor din 2019! Poate un cuvânt i-ar caracteriza pe toți românii de afară, indiferent de catogorie: curajul. Curajul de a încerca o altă cale: spre o viață mai bună.

- În al doilea rând, vreau să povestesc despre ei: medicii și asistenții români din diaspora, din prima linie, care s-au luptat cu pandemia încă de la început. Au fost o sursă de informare neobosită cu privire la evoluția ei. Au făcut rețele de ajutorare, grupuri de whatsapp cu colegi din țară, încercând să transmită know how lor acumulat din primul impact cu pandemia. Medici și asistenți din Italia, Spania, Franța, Suedia și până în Islanda. Care și-au pus sănătate în pericol, au făcut gărzi până la epuizare, unii și-au sacrificat viața. Am vorbit cu ei în multe emisiuni realizate voluntar pe platforme de social media, când în țară la multe posturi TV erau invitate mai cu seamă personaje dubioase, care nu au de-a face cu medicina.

Emisiunea Rozoom "Valul 4 în România și Europa cu medici români din diaspora": https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/881310195846890

Emsiunea "Sistemul de sănătate din România": https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/391770415394895

- Diaspora mai înseamnă oameni ca Nicoleta, care s-au mobilizat când în România era în plin val patru și au trimis pe banii lor pulsoximetre, termometre, medicamente în spitale din Moldova unde pacienții așteptau tratamente vitale: https://www.rotalianul.com/romanca-din-italia-colectat.../

- Vorbeați despre corupție: diaspora înseamnă cei care au plecat din cauza corupției, pentru că nu mai voiau să fie părtași la un sistem care se autoalimenta, la o caracatiță care paralizează România până în prezent, neschimbată, sau aproape deloc.

-Vorbeați despre sistemul sanitar, - dar și cel educațional aș adăuga -: diaspora înseamnă și numeroase proiecte de ajutor, pornite de la oameni simpli, care decid să facă ceva pentru acasă.

("Diaspora ajută România" - Emisiune despre proiectele românilor din diaspora https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/1538328133170011)

- Diaspora înseamnă miliarde de dolari trimiși în țară, un motor pentru România. Doar în 2020, an de pandemie, greu pentru noi toți, diaspora a trimis în țară 7,5 miliarde de dolari, echivalent cu 3% din PIB (World Bank)

- Să vorbim și despre reguli. Am fost în România de două ori în 2021. Și vorbeam cu prieteni din Italia, Marea Britanie sau Franța despre cum eram priviți noi, cei din diaspora, când purtam masca prin hoteluri, instituții sau mijloace de transport din țară, singurii care respectam regulile, ba chiar eram și priviți urât sau luați în râs.

- Tot în tema pandemiei și excesului de mortalitate, putem vorbi și despre vaccinare, strâns legată, dacă ne uităm la statistici, de excesul de mortalitate Covid. Am obținut în octombrie datele unui studiu realizat în un district sanitar din regiunea Toscana, cu privire la vaccinarea cetățenilor. Cetățenii din Europa de Est (marea majoritatea sunt români) aveau, ce-i drept, un procent de vaccinare inferior față de cel al populației autohtone. 59% comparativ cu 88%. Însă, dacă e să comparăm cu ce înregistra România în octombrie, 30% rata de vaccinare, observăm că rata în Toscana era dublă!

- În sfârșit, vorbiți de politică. Diaspora nu înseamnă cei care au fluturat steaguri la manifestațiile no vax din Europa, deși, DA, și ei fac parte din diaspora. I-am văzut personal la Roma și Torino. Sunt o mică parte, vocală, ce-i drept, dar e o greșeală (logică, morală) să generalizezi.

- Să ne amintim când diaspora a întors rezultatul a cel puțin două alegeri prezidențiale, sau când diaspora a coborât în stradă, în august 2018, ca să apere statul de drept, atrăgând atenția și ochii presei occidentale asupra derapajelor din justiție, apoi când diaspora a stat la coadă la alegerile europarlamentare din 2019, la Roma, Londra, Paris, Bruxelles. Dacă acum o parte din diaspora e mai vocală, e pentru că alții efectiv se simt trădați, dezamăgiți pentru că, de 30 de ani, nu se schimbă nimic.

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22657621-filmul...

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23307915-dupa-10...

- Foarte interesante din acest punct de vedere, sunt studiile sociologice și sondaje care evidențiază rolul diasporei schimbarea mentalității din țară, inclusiv în ceea ce privește votul. Menționez doar cele ale sociologului Dumitru Sandu, pe care vi le recomand, din care citez un fragment: “Dincolo de efectele electorale, diasporele au efecte semnificative asupra modului în care se modernizează comunităţile de origine. Date de sondaj relevă că experienţa personală de migraţie în străinătate, directă sau indirectă, favorizează schimbări de mentalitate și de comportament în sensul adoptării unor valori de modernitate”.

Deci, încercând să fac o concluzie, dacă cei din diaspora, sau alți formatori de opinie din occident ar face aceeași operațiune dialectică de generalizare, s-ar ajunge la o demonizare și o etichetare numai bună de alimentat clivaje sociale, deja prea adânci.

De care profită cine are de profitat, atât pe plan intern cât și pe plan extern.

Look always up!

Ieri sera ho guardato “Don’t look up”

Trama: Due scienziati (nevrotico Leonardo di Caprio, lucida Jennifer Lawrence)  scoprono una minaccia che incombe sull’intera umanità. L’ultima catastrofe, la fine del mondo e tutto il resto. 

Come in tutti i film catastrofici, si arriva al comitato scientifico per la conferma, di qui in qualche ora all’anticamera del Presidente degli Stati Uniti.

Qui, le cose iniziano ad andare diversamente dal previsto. Il Presidente (fantastica, trumpiana Meryl Streep) banalizza il pericolo e allontana gli scienziati. Questi, convinti del pericolo decidono di andare il Tv per svelare tutto. Ma la gente vuole divertirsi e il loro grido d’allarme cade nel vuoto, o quasi. (Cate Blanchett invecchia divinamente).

La vita continua: tanto, se “il pericolo non si vede, non esiste”. 

E, anche se qualcuno capisce che la catastrofe si avvicina, ma c’è la possibilità di guadagnarci su, ben venga. Tra falsi eroi, politici alla ricerca di consensi per coprire scandali privati, giornalisti incapaci di dare peso e voce alla verità, anche se è sotto i loro occhi, il carousel del mondo va verso il precipizio con cori e danze. 

Purtroppo, quando il pericolo inizia a vedersi, (forse) è troppo tardi. Il mondo è diviso tra sopraguardisti e sottoguardisti. 

Il film non è un capolavoro, ma esprime un senso di frustrazione che in tanti hanno sentito durante questi ultimi due anni. Certamente, una metafora della pandemia. 

Morale della favola: sarebbe troppo facile e scontato: credere alla scienza, cercare di essere obiettivi, capire gli interessi dietro le decisioni politiche. Stare con la famiglia e con chi condivide gli stessi ideali? 

Lontano da “Melancholica”, con il quale è stato paragonato, forse vale la pena comunque vederlo, anche per un Natale pandemico.

Ps- Il film inizia con questa battuta: “Vorrei morire serenamente nel sonno come mio nonno, ma non gridando di terrore come i passeggeri nella sua auto” (Jake Handey)

 

I