(Roma, 6 aprilie 2021) Printre lucrurile care îmi lipsesc cel mai mult în pandemie se află, bineînțeles, vizitele la muzee. De obicei nu pierd vernisajele de la cele mai importante expoziții organizate de Primăria Romei și nu numai- momente unice în felul lor.
Sunt privilegiată. In prima zi, jurnaliștii și corespondenții acreditați din toată lumea sunt invitați la conferința de presa de lansare a expoziției, urmată de un tur ghidat realizat chiar de către profesioniștii care s-au ocupat de organizarea expoziției (“curatori”). Avem ocazia astfel să fim primii vizitatori și știm că după noi vor veni mii de turiști din toată lumea.
Mai mult, avem posibilitatea de a fotografia și filma exponatele, de a intervieva organizatorii, de a experimenta instalațiile 3D sau orice alte activități interactive.
Facebook mi-a amintit de inaugurarea uneia din aceste expoziții, exact acum 3 ani, dedicată Împăratului Claudio la muzeul Ara Pacis din Roma.
Atunci am fotografiat placa de marmură cu inscripția de mai jos, care amintește de Drusilla, sora împăratului Gaio Giulio Cesare Augusto Germanico, cunoscut sub numele de Caligula (Caligula e o poreclă, vine de la numele dat unei sandale purtate de soldații romani), care se afla la Muzeul Vaticanului (Musei Vaticani).
Caligula e amintit ca un împărat sângeros, despotic: in patru ani, a reușit să golească vistieria, să omoare adversari politici, să impună taxe exorbitante. Dar, in primii 2 ani după ce a luat puterea, a fost iubit de popor, care il aclama ca un adevărat erou. Obișnuia să arunce cu monede in piață, pentru săraci.
El a adus la Roma obeliscul care se află acum în Piazza San Pietro (Vatican).
A avut o relație dubioasă (incestuasă, spun istoricii) cu surorile sale, in special cu Drusilla, care a murit tânără, la 21 de ani. Împăratul, după moartea ei, a decis să o divinizeze - “Zeița Drusilla” (dedicat Divae Drusillae), sora împăratului, se citește pe inscripție. El însuși dorea să fie adorat ca un zeu.
Dar să revenim la fotografia de mai jos: vedem că o parte din inscripție este șters. E ceea ce se poate chema opțiunea “delete” in Roma antică. Pentru a i se pierde memoria, după ce a fost asasinat, la vârsta de 28 de ani, Senatul a decis ca numele împăratului să fie “șters” de pe inscripții, monumente etc.
E vorba de Damnatio Memoriae.
Damnatio memoriae este o expresie latină care înseamnă „condamnarea memoriei” sau condamnarea la uitare.
În dreptul roman indica o pedeapsă constând în anularea oricărei urme referitoare la o persoană, ca și când nu ar fi existat vreodată. A fost o pedeapsă deosebit de dură, rezervată mai presus de toate trădătorilor și celor considerați dușmanii Romei și ai Senatului Roman, inclusiv, sau mai ales membri din cele mai înalte familii. De multe ori, numele era șters nu doar de pe monumente sau inscripții oficiale, ci si de pe monede sau din documente. Dacă nu se puteau șterge urmele unui conducător, era interzisă si pedepsita orice referire verbală la acel personaj.
Nobilii care sufereau aceasta condamnare, de exemplu, nu aveau posibilitatea sa transmită numele de familie mai departe.
Desigur, forme de “damnatio memoriae” avem pana în zilele noastre: de la distrugeri de statui sau alte monumente până la eliminarea unor episoade din manuale de istorie.
Nessun commento:
Posta un commento