În aulă, la tribună, de o parte și de alta, erau așezați Matteo Salvini /Lega și Antonio Tajani / Forza Italia, cei doi vice premieri, exponenți ai partidelor principale din coaliția de dreapta, care a câștigat net alegerile din 25 septembrie.
Susținătorii Giorgiei Meloni și ai partidului său, Fratelli d’Italia, au avut, în sfârșit, satisfacția de a-și vedea liderul pe cel mai prestigios fotoliu, acela de premier. Un rezultat excepțional, pentru un politician, mai ales o femeie, care a pornit de la un 2% acum 10 ani. A pornit de la un partid mic, în care erau grupați membrii rămași pe dinafară ai unei organizații de extremă dreaptă, “înghițită” spre centru de partidul și ego-ul liderului necontestat de atunci, Silvio Berlusconi. Alleanza Nazionale a abandonat sceptrul dreptei extreme pentru un loc în noul PDL, Popolo della Libertà.
De fapt, Giorgia Meloni era în sistem cu mult înainte. Fusese deja aleasă cel mai tânăr deputat al Republicii, a fost vicepreședinta Camerei Deputaților, apoi Berlusconi a propulsat-o în guvern, devenind cea mai tânără ministră a Italiei.
Dar ascensiunea ei către fotoliul de premier a început atunci când a decis să facă opoziție, să se propună ca alternativă. Nu doar față de stânga, ci și față de proprii colegi de dreapta, considerați prea moderați, prea toleranți, prea “în sistem”.
A demonstrat că știe să fie coerentă, tenace și pe înțelesul tuturor susținătorilor ei. Temele abordate, tipice conservatorismului, au fost mereu expuse și susținute clar și (prea) răsunător: familie, suveranitate, patrie, tradiție. A adoptat un limbaj simplu și direct și nu s-a descurajat nici când declarația ei “Sunt Giorgia, sunt o femeie, sunt o mamă, sunt o creștină” a devenit un meme viral. Încet încet și-a consolidat o imagine îndrăgită de alegătorii ei, o imagine anti sistem, de opoziție. Cu cât “adversarul” era mai mare și mai important, cu atât forța ei, și consensul electoral, au crescut. Chiar dacă, sau mai ales atunci când “celălalt” era puțin precizat, ambiguu, lăsând loc speculațiilor sau chiar conspirațiilor. A făcut, de-a lungul anilor, declarații împotriva UE, împotriva “puterilor obscure”, “împotriva celor care ne vor slabi și fără identitate”, “împotriva castei la putere”. În sfârșit, a fost în fruntea singurului partid care și-a asumat opoziția în timpul crizelor din ultimii ani (pandemia, războiul, criza energetică).
Suveranitate, familie, tradiție, patrie: electoratul Giorgiei Meloni e construit în jurul câtorva concepte simple, chiar simpliste, uneori duse la extrem. Cum împăcăm acum, odată ajunși la guvernare, suveranitatea cu apartenența la organisme și coaliții internaționale și militare, care e conceptul de familie sau popor și cum se asigură respectarea drepturilor individuale, cum potrivim tradiția cu inovația?
Odată cu intrarea la Palatul Chigi, Giorgia Meloni a intrat, cu temele și întrebările de mai sus, în sistem, la vârf. Se va potrivi socoteala din opoziție cu realitatea de la guvernare?
Revenind la intervenția de ieri de la Camera Deputaților, câteva răspunsuri le putem vedea deja. În primul rând, o schimbare de limbaj și abordare. Puțin loc pentru sloganuri “Sunt Giorgia, femeie, mamă, creștină” într-un discurs cu "de toate", de peste o oră, care i-a surprins și pe mulți comentatori internauți (“Ce bine vorbește!”, “Cine i-a scris discursul?”), mai ales în pasajele tehnice, legate de situația economică, taxe, resurse energetice.
Apoi, mulțumirile, care s-au scurs aproape fără număr. A mulțumit președintelui Mattarella pentru “sfaturile prețioase”, partidelor din coaliție, premierului Draghi pentru “disponibilitate”, femeilor care s-au impus în diferite domenii de succes (16 nominalizate, am numărat eu), poporului italian, liderilor instituțiilor UE, de la Președintele Consiliului Charles Michel și Președinta Comisiei Ursula Von der Leyen până la Președinta Parlamentului European Roberta Metsola și altor lideri care au felicitat-o.
Nu au lipsit citatele, și ele într-un registru moderat și pacifist, cu multe trimiteri și la personaje din istoria recentă a Italiei. Printre personalitățile amintite sau citate de Giorgia Meloni s-au numărat astfel Sf. Benedict protectorul Europei, Papa Francisc, Papa Ioan Paul al II-lea, Montesqueiu, procuratorii uciși de Mafie sau Steve Jobs.
Unul din cuvintele cel mai des folosite în discurs a fost “libertate”, enunțată ca fiind un principiu fundamental pentru premierul proaspăt numit. “Scopul nostru este să eliberăm cele mai bune energii ale acestei națiuni și să le garantăm italienilor, tuturor italienilor, un viitor cu mai multă libertate, dreptate, bunăstare, securitate”.
Am notat câteva idei și fraze cheie din discursul Giorgiei Meloni, cu referire la teme care, au stârnit în trecutul apropiat sau mai îndepărtat, numeroase controverse, polemici și temeri, atât pe plan național, cât și pe plan internațional.
De observat că, înaintea detaliilor cu privire la politica internă, a abordat câteva puncte fundamentale din agenda internațională. Semn că perplexitățile și criticile exprimate nevoalat de o parte din presa și din cercurile politice din străinătate au avut un impact asupra noului establishment. Prin poziționarea clară pro Nato, asumând și propunând pentru Italia un rol activ în interiorul Uniunii Europene, luare de poziție clară contra Rusiei și contra lui Putin, a vrut să trimită în primul rând un semnal peste granițe, în căutarea unei legitimări externe.
Pe plan intern, a adoptat o poziție defensivă când a vorbit despre drepturi și fascism - fiind acuzată des în campania electorală că va limita drepturile civile și că are simpatii fasciste. A ținut să precizeze că nu va limita drepturi civile "existente", că iubește libertatea, că este împotriva formelor de rasism, discriminare și că nu a avut "simpatii fasciste". Ceea ce nu se poate spune despre mulți din susținătorii ei: în ultimele zile a circulat un video în care actualul președinte al Senatului, coleg și prieten de partid, Ignazio La Russa, care se lăuda cu statuetele lui Mussolini și alte gadget-uri de inspirație fascistă pe care le avea în sufragerie.
Asemenea unei liceene care și-a făcut bine temele, Giorgia Meloni a încercat apoi să acopere cât mai multe tematici, de la cele economice până la cele legate de educație, sau mediu. Italia trece printr-o criză economică îngrijorătoare, e ca o "navă avariată". În afară de sloganuri și metafore, au fost expuse destul de puține detalii legate de intervenții concrete. Reduceri de taxe, avantaje pentru antreprenorii care angajează mai mult personal (dar la ce salarii se vor face angajările, întrebau comentatorii?), combaterea birocrației, fiscalității excesive, evaziunii fiscale - promisiuni care apar des în discursurile politicienilor din Italia, greu de realizat, pentru că e nevoie de o schimbare din rădăcini a sistemului și mentalităților.
Educația a fost atinsă doar marginal în discursul lui Meloni, deși a promis că e o temă de interes major. A vorbit despre orientare majoră către piața muncii a sistemului școlar și universitar și încurajarea meritocrației și a accesului la studii a tinerilor care provin și din medii dezavantajate. Apropos de educație. În campania electorală, au existat semne de întrebare, nelămurite oficial, cu privire la studiile actualului premier, care susținea că a terminat un liceu lingvistic. De fapt e vorba de un institut profesional care oferea o diplomă cu studiul unor limbi străine.
Străinii. Cum era de așteptat, Meloni a vorbit doar despre "italieni", "poporul italian", deși în Italia trăiesc peste 5 milioane de străini (8,8 % din populație, care contribuie la PIB-ul italian cu aproape 9 procente). A vorbit în schimb despre migrația și fluxurile ilegale, în contextul problemelor de securitate.
Intervenția premierului a fost întreruptă de câteva ori de aplauze la scenă deschisă și de momente când membrii guvernului său s-au ridicat în picioare în semn de respect (față de personalul sanitar sau când a fost citat Papa Francisc). În alte momente, tonul instituțional a făcut loc unor exclamații mai degrabă acute, în stilul cu care eram obișnuiți la comitetele sale electorale.
La sfârșitul discursului, Giorgia Meloni s-a prezentat drept o “dezavantajată” a politicii italiene, folosind expresia “Underdog” în engleză. Cum e să fii dezavantajat, când faci parte din sistem, de aproape 30 de ani?
A promis. la sfârșit, că va “răsturna previziunile”. Rămâne de văzut previziunile cui: ale celor care o critică sau ale propriului electorat?
--------------------------------------
Mai jos, discursul Giorgiei Meloni la Camera Deputaților, rezumat în 20 de puncte
- Alianța Atlantică, războiul în Ucraina și Putin
“Libertatea are un cost și acel cost pentru un stat este capacitatea pe care o are de a se apăra și fiabilitatea de care dă dovadă în cadrul alianțelor din care face parte (…) Italia va continua să fie un partener de încredere în Alianța Atlantică, începând cu sprijinul pentru viteazul popor ucrainean, care se opune invaziei Federației Ruse. Nu numai pentru că nu putem accepta războiul de agresiune și încălcarea integrității teritoriale ale unei națiuni suverane ci pentru că este cea mai bună modalitate de a ne apăra și interesul național”.
2. Uniunea Europeană, Euro, G7, PNRR
“Italia face parte pe deplin din Occident și din sistemul său de alianțe. Stat fondator al Uniunii Europene, al Zonei Euro și al Alianței Atlantice, membru al G7 și chiar înainte de toate acestea, leagăn, alături de Grecia, al civilizației occidentale și al sistemului său de valori bazat pe libertate, egalitate și democrație; fructe prețioase care izvorăsc din rădăcinile clasice și iudaico creștine ale Europei. Suntem moștenitorii Sfântului Benedict, un italian, patron al întregii Europe”.
“Nu concepem Uniunea Europeană ca un club de elită, cu membri de serie A și B, sau, mai rău, ca pe o societate pe acțiuni condusă de un consiliu de administrație cu singura sarcină de a ține în ordine conturile. Pentru noi, Uniunea Europeană este casa comună a popoarelor europene și, ca atare, trebuie să poată face față marilor provocări ale vremurilor noastre, începând cu cele cărora statele membre cu greu le pot face față singure. Mă gândesc la acorduri comerciale, desigur, dar și la aprovizionarea cu materii prime și energie, la politici de migrație, la alegeri geopolitice, la lupta împotriva terorismului”
Citează “motto-ul fondator care spune „Uniți în diversitate”, pentru că aceasta este marea particularitate europeană: națiuni cu istorii milenare, capabile să se unească, fiecare aducând propria identitate ca valoare adăugată. O casă europeană comună înseamnă cu siguranță reguli împărtășite, chiar și în sfera economico-financiară(…) Italia, în același timp, își va oferi contribuția la schimbarea acelor lucruri care nu au funcționat”.
“PNRR este o oportunitate extraordinară de modernizare a Italiei: toți avem datoria de a profita la maximum de ea. Provocarea este complexă, din cauza limitărilor structurale și birocratice care au îngreunat întotdeauna Italia”.
3. Criza energetică, Putin, Ucraina
“Numai o Italia care își respectă angajamentele poate avea autoritatea de a cere la nivel european și occidental, de exemplu, ca poverile crizei internaționale să fie împărțite într-un mod mai echilibrat. Acesta este ceea ce ne propunem să facem, începând cu problema energetică. Războiul a agravat situația deja foarte dificilă cauzată de creșterea costului energiei și combustibililor. Costuri nesustenabile pentru multe companii, care ar putea fi forțate să se închidă și să-și concedieze lucrătorii, și pentru milioane de familii care nu sunt mai mult astăzi capabile să facă față unor facturi în creștere. Dar cei care cred că este posibil să schimbăm libertatea Ucrainei pentru liniștea noastră sufletească greșesc. A ceda șantajului lui Putin asupra energiei nu ar rezolva problema, ar agrava-o prin deschiderea drumului la solicitări ulterioare și șantaj cu creșteri viitoare ale costului energiei”.
4- Soluții pentru a ieși din criza energetică
„Va fi necesar să menținem și să consolidăm măsurile naționale de sprijinire a familiilor și afacerilor, atât la facturi, cât și la combustibil. Un angajament financiar impresionant, care va epuiza majoritatea resurselor disponibile, și ne va obliga să amânăm alte masuri.pe care am fi vrut sa le incepem deja in urmatoarea lege de buget.
“Drama crizei energetice poate, în mod paradoxal, reprezenta și o oportunitate pentru Italia. Marile noastre au zăcăminte de gaze pe care avem datoria să le exploatam pe deplin. Și națiunea noastră, în special sudul, este un paradis al surselor regenerabile, cu soarele său, vântul, căldura pământului, mareele și râurile. O moștenire de energie verde prea des blocată de birocrație și veto-uri de neînțeles”.
5- Taxe și impozite
„Este esențial să se intervină cu măsuri care vizează creșterea venitului disponibil al familiilor, pornind de la reducerea impozitelor pe sporurile de productivitate, de la creșterea în continuare a pragului de scutire a așa-ziselor beneficii marginale și de la întărirea bunăstării corporative. Totodată trebuie să reușim să realizăm lărgirea audienței bunurilor primare care beneficiază de TVA redus la 5%”.
6- Situația economică, metafora “navei avariate, dar cea mai frumoasă din lume”
În ultimii zece ani, „Italia a fost pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă (…) Nu întâmplător, zece ani în care au existat guverne slabe, eterogene, fără un mandat popular clar, incapabile să rezolve deficiențele structurale suferite de Italia și economia ei și să pună bazele unei creșteri susținute și durabile”
„Ne aflăm, așadar, în plină furtună, cu o barcă care a suferit mai multe avarii, iar italienii ne-au încredințat sarcina de a conduce vasul în port în această traversare foarte grea. Eram conștienți de ceea ce ne aștepta, (…) de bolovanul pe care îl purtăm pe umeri și ne-am luptat totuși să ne asumăm această responsabilitate. De ce? În primul rând pentru că nu suntem obișnuiți să fugim în fața dificultăților și, în al doilea rând, pentru că știm că barca noastră, Italia, cu toate loviturile ei, rămâne „Cea mai frumoasă navă din lume” (…), o barcă solidă, pentru care nicio destinație nu este exclusă, doar dacă decide să reia călătoria”.
7. Soluțiile pentru ieșirea din criza
“Suntem printre puținele națiuni europene unde statul cheltuiește mai puțin decât încasează (…). Avem un potențial neexprimat, (…) pentru a-l realiza suntem deschiși în mod firesc să favorizăm investițiile străine. (…) Vom fi deschiși să primim acele companii străine care aleg să investească în Italia, aducând dezvoltare, ocuparea forței de muncă și know-how într-o logică a beneficiilor reciproce.
8. Reforma constituțională - (semi) prezidențialism și autonomii (mulți opozitori au numit-o un fel de derivă către “modelul Ungaria”)
“Cred cu fermitate că Italia are nevoie de o reformă constituțională în sensul prezidențial, care să garanteze stabilitate și să redea centralitatea suveranității populare (…).Paralel cu reforma prezidențială, intenționăm să urmărim procesul virtuos al autonomiei diferențiate, deja început de diverse regiuni italiene”.
9. “Suveranitate tehnologică”, produse italiene și “ananasul de import”
“Tranziția digitală, susținută puternic de PNRR, trebuie să fie însoțită de suveranitatea tehnologică, existența unui cloud național și securitatea cibernetică. Și vrem să introducem în sfârșit o clauză de salvgardare a interesului național, și din punct de vedere economic, pentru concesiunile de infrastructuri publice, precum autostrăzi și aeroporturi.
“Italia trebuie să revină la o politică industrială, concentrându-se pe acele sectoare în care poate conta pe un avantaj competitiv. Mă gândesc la branduri din modă, lux, design, până la înaltă tehnologie (…) Ceea ce nu înseamnă să scoatem ananasul din comerț, așa cum au spus unii, ci să ne asigurăm că nu vom depinde de țări îndepărtate de noi pentru a ne putea hrăni copiii.”
“Italia este națiunea care mai mult decât oricare alta din lume cuprinde ideea de frumusețe scenica, artistică, narativă, expresivă. Lumea întreagă o știe, ne iubește pentru asta și vrea să cumpere de aici, să învețe despre istoria noastră și veniți în vacanță la noi.
“Trebuie sa ne concentrăm și pe valoarea strategică a italianității”
10. Mediul de afaceri și birocrație
“Cei care au astăzi puterea și voința de a face afaceri în Italia trebuie sprijiniți și asistați, nu hărțuiți și priviți cu suspiciune. Pentru că bogăția este creată de companii cu lucrătorii lor, nu de stat prin edicte sau decrete. Și atunci motto-ul nostru va fi „nu-i deranja pe cei care vor să facă”.
„În primul rând, companiile cer mai puțină birocrație, reguli clare și certe, răspunsuri rapide și transparente. Vom aborda problema plecând de la o simplificare structurală și dereglementare a procedurilor administrative pentru a stimula economia, creșterea și investițiile”.
11. Sărăcie și asistențialism
“Sfinția Sa Papa Francisc, căruia îi adresez un salut afectuos, a reiterat recent un concept important: „Sărăcia nu se combate cu măsuri asistențialiste, calea către demnitatea unui om este munca.
12. Educație
“Trebuie să reducem decalajul mare dintre formare și competențele cerute de piața muncii, cu cursuri de formare specifice, bineînțeles, dar și mai devreme , cu o formare școlară și universitară mai atentă la dinamica pieței muncii”. A mai vorbit despre “merit, burse de studiu, sport”.
14. Ecologia
“Nu există ecologist mai convins decât un conservator, dar ceea ce ne deosebește de un anumit ecologism ideologic este că vrem să apărăm natura cu omul înăuntru”.
15. Libertate și drepturi
La celebra frază a lui Steve Jobs „Be crazy, be hungry”, aș dori să adaug „be free”. Pentru că măreția ființei umane este în liberul arbitru. Montesquieu „Libertatea este acel bun care te face să te bucuri de orice alt bun”. Libertatea este fundamentul unei adevărate societăți a oportunităților; libertatea este cea care trebuie să ne ghideze acțiunile; libertatea de a fi, de a face, de a produce. Un guvern de centru-dreapta nu va limita niciodată libertățile existente ale cetățenilor și ale antreprenorilor”. “Vom lupta împotriv oricărei forme de rasism, antisemitism, violență politică, discriminare”.
16. Familia
“Nucleul primar al societăților noastre, leagănul afecțiunilor și locul în care se formează identitatea fiecăruia dintre noi. Intenționăm să o susținem și să o protejăm; (…) Vrem să redescoperim frumusețea faptului de a fi părinte și să repunem familia în centrul societății. Este deci angajamentul nostru, luat și în campania electorală, să creștem cuantumul alocației unice și universale și să ajutăm cuplurile tinere să obțină o ipotecă pentru prima locuință, (…) să încurajăm angajarea femeilor în toate domeniile, răsplătind acele companii care adoptă politici care oferă soluții eficiente de reconciliere a timpului casă - muncă și sprijinind municipalitățile să garanteze creșe gratuite și deschise până la închiderea magazinelor si birourilor”.
17. Fascism și totalitarisme
“Nu am simțit niciodată simpatie sau apropiere față de regimurile antidemocratice, față de niciun regim, inclusiv cel fascist. Așa cum am considerat întotdeauna legile rasiale din 1938 cel mai de jos punct din istoria Italiei, o rușine care va marca pe veci poporul nostru.Totalitarismele secolului al XX-lea au sfâșiat întreaga Europă, nu numai Italia, de mai bine de o jumătate de secol”.
18. Pandemia de Covid
“Au existat multe discuții despre libertate în epoca unei pandemii. Covid a intrat în viața noastră în urmă cu aproape trei ani și a dus la moartea a peste 177.000 de oameni în Italia. Dacă am ieșit din urgență în acest moment, este mai ales datorită personalului sanitar, profesionalismului și abnegației cu care a salvat mii de vieți omenești. Recunoștința noastră se îndreaptă încă o dată către ei. Și împreună cu ei mulțumirile mele se îndreaptă către lucrătorii serviciilor publice esențiale, care nu s-au oprit niciodată, și către realitatea extraordinară a Sectorului nostru III, virtuosul reprezentant al acelor organisme intermediare pe care le considerăm vitale pentru societatea noastră”.
„Din păcate, nu putem exclude un nou val de covid-uri sau apariția unei noi pandemii în viitor. Dar putem învăța din trecut să fim pregătiți. Italia a adoptat cele mai restrictive măsuri din tot Occidentul, ajungând să limiteze sever principiul fundamental. libertățile oamenilor și activităților economice, dar în ciuda acestui fapt este printre statele care au înregistrat cele mai proaste date în ceea ce privește mortalitatea și infecțiile. Ceva sigur nu a funcționat și de aceea vreau să spun chiar acum că nu vom repeta acel model”.
“Informarea, prevenirea sunt mai eficiente decât constrângerea, în toate domeniile. Și a da ascultare medicilor specializați este mai valoros decât a urma îndrumările scrise de vreun birocrat”.
19. Securitate / aici a fost integrată chestiunea imigranților
„Vom lucra pentru a reda cetățenilor garanția de a trăi într-o națiune sigură, punând înapoi în centru principiul fundamental al siguranței pedepsei, datorită și unui nou plan de gestionare a închisorilor.
„Securitatea și legalitatea, desigur, privesc și gestionarea corectă a fluxurilor migratorii. După un principiu simplu: în Italia, ca în orice alt stat grav, nu se intră ilegal, se intră doar prin decretele fluxurilor. (…). Acest guvern vrea așadar să urmeze o cale care nu a fost parcursă până astăzi: oprirea plecărilor ilegale, până la destrămarea traficului de ființe umane în Marea Mediterană. (…). Ne propunem să o implementăm de comun acord cu autoritățile din Africa de Nord, însoțită de crearea pe teritoriile africane de hotspot-uri, gestionate de organizații internaționale, unde este posibil să se examineze cererile de azil și să se distingă cine are dreptul de a să fie acceptat în Europa de la care acel drept nu îl are”.
20. Lupta împotriva Mafiei
“Din partea acestui guvern, criminalii și mafioții nu vor avea decât dispreț și inflexibilitate. Legalitatea înseamnă și o justiție care funcționează, cu paritate efectivă între acuzație și apărare și o durată rezonabilă a proceselor”.
Nessun commento:
Posta un commento