“Autorul va dispărea” - întâlnire cu Doina Ruști

 Doina Ruști e foarte simpatică. 

Ne-am întâlnit cu ea la Goethe Institut din Roma, în seara asta. A prezentat a doua ediție a romanului său “Omulețul Roșu” ( l’Omino Rosso) apărut la Sandro Teti Editore. 

In carte e vorba de lumea unei scriitoare de prin 2000, în România, care începe să cunoască, atât din punct de vedere personal cât și profesional, Internetul.

 Între real și virtual, un roman vizionar s-ar putea spune, având in vedere ca a apărut in 2004!

Am aflat că ideea de a scrie romanul i-a venit în timpul unei vizite la Muzeul din București, unde a văzut un portret al negustorului de prin ‘700 Aretio, “înstărit și arogant, dar transpirat in efortul a poza pentru pictorul respectiv ”, întruchipa “unalt mod de viața spre care eu nu aveam nicio ușă deschisă”.

O “întâlnire capitală” pentru Doina Ruști, care și-a propus atunci, in fața acelui tablou,  să publice “un roman confesiv în care sa nu se vadă efortul sau aroganța celui care publică / pozează”.

Dragoste in chat din anii 2000, personaje metaforice ca “omulețul roșu”, tineri descurcăreți deveniți IT-iști in post comunism, momente de răscruce pentru noi toți, la care fiecare s-a adaptat cum a putut, cu costurile de rigoare. 

“Credeam ca voi muri de foame” - a spus la un moment dat scriitoarea, povestind despre acei ani, “luminosii ani 2000”. 

Sunt diferite moduri de a muri de foame, sunt diferite tipuri de foame. Fiecare epocă are foamea ei. 

“Acele lucruri pe care le consideram reminiscențe ale unei lumi trecute există, intr-o formă diferită. E o continuare a lucrurilor pe care o numim de obicei inerție. De-a lungul vieții mele lungi mi-am dat seama că lucrurile rele din tinerețea mea nu au dispărut ci s-au transformat”. 

Un sentiment de resemnare?

Acum, lumea virtuală din “Omulețul roșu”, a devenit reală, în pandemie. Si nu e poate cum ne-am fi imaginat sau dorit, cu soluții smart pentru toate problemele.

 Sau depinde de noi, cum o interpretăm sau folosim?

Mai spune Doina Ruști: “Activitatea desfășurată online, in pandemie, mi-a dat o stare depresivă, există o singurătate pe care nu cred ca aș fi anticipat-o atunci, și care e sfâșietoare”.

Între chat online și era Tinder, cum vede viitorul sub semnul tehnologiei? Scriitoarea spune sincer că ar deveni bogată dacă ar ști dinainte.

Dar, în literatură: “cred ca autorul va dispărea. Lumea caută pe cuvinte cheie, caută idei, deci acesta e modul de a citi acum.  Cu siguranță, toate romanele scrise până acum  vor fi adunate intr-un singur loc și vom caută fraze care interesează cititorul, despre pisici, de exemplu. Așa am putea de exemple găsi pasaje fermecătoare fără ca sa știm cărui autor aparțin”. 

Și totuși, dincolo de tristețea care ar putea fi vizibilă din cuvintele de mai sus, Doina Ruști mi s-a părut o eternă ființă curioasă, cu ochii vii, cum bine spunea cineva, autoarea unui roman care pare un altfel de “Alice în țara minunilor”, dar o țară virtuală, care chiar trebuie să existe dacă știi să o cauți.