De la un machiaj perfect până la creme solare și uleiuri esențiale, ritualuri din viața de zi cu zi a egiptenilor de acum 4000 de ani, indiferent de sex, vârstă sau statut social. Și cum s-a ajuns la prima grevă documentată din antichitate pentru că muncitorii nu au primit alimentele și cremele care li se cuveneau, ca plată pentru munca lor. 
Însă, o ințelegere mai profundă și mai detaliată (dar nici pe departe exhaustivă) a Egiptului antic am reușit să o am vizitând Muzeul egiptean din Torino, al doilea în lume ca importanță după cel din Cairo.
De fiecare dată când vizitez colecția torineză, descopăr aspecte noi, frânturi ale unei lumi uimitoare de acum 4000 / 10.000 de ani, care ajunsese la un grad de civilizație și spiritualitate greu de înțeles și pentru noi, oamenii secolului XXI.
De exemplu, atenția extraordinară pe care o aveau vechii egipteni pentru îngrijirea de sine: îngrijirea corpului, până în cele mai mici detalii, ținând cont de adevărate canoane estetice. De la igienă, până la împodobire sau îmbrăcăminte.
Deși una din preocupările principale era viața după moartea (Cultul Morților, piramidele, ritualurile funerare o dovedesc), egiptenii nu neglijau deloc “viața terestră”. Aceeași atentie acordată corpului după moarte - dacă nu se prezentau “în cea mai bună formă” riscau să nu treacă pe celălalt tărâm - era acordată propriului trup și în viață.
Încă din zorii civilizației egiptene, se putea vedea atenția către aspectul estetic.
Pe unul din primele vestminte pictate găsite de arheologii italieni și expuse la
Muzeul din Torino (foto 3, 4) se poate vedea silueta grațioasă a unor femei, care par să danseze, îmbracate în rochii vaporoase, negre. Încântătoare și elegante, par a fi modele contemporane. La fel de elegante și detaliate sunt si coafurile femeilor.
Egiptenii (deopotrivă bărbați și femei, INDIFERENT de statutul social! ) foloseau numeroase produse cosmetice, pregătite cu atenție de maeștri specializați, sau chiar în casă, și ținute în fel și fel de recipiente. Fiecare substanță avea recipientul ei. Diferența de statut se vedea mai ales după forma și materialul recipientelor.
În foto 5, 6 am postat câteva exemple extrem de grațioase de “paharele” și recipiente cu diferite forme și decorații și o multitudine de palete unde se mixau culorile pentru machiaj. Ceva care ne-am obișnuit să vedem mai ales în era Instagramului, la tutoriale înregistrate de influencer specializate în make-up!
“Blush” pentru colorarea obrajiilor, unghiile erau pictate cu henne, ochii și sprâncenele cu kohl, pudră care conținea migdale arse, cupru, malachit.
“Cine știe ce chimicale își puneau pe față pe atunci”, mi-a trecut prin cap văzând acele palete. Ei bine, spre deosebire de produsele de azi, cele egiptene de odinioară aveau chiar un al doilea scop, acela de prevenție, medical. Ingredientele erau cunoscute pentru proprietățile terapeutice, am înțeles din prezentarea audio! Iar liniile negre pe care le vedem in jurul ochilor in imaginile pictate aveau și un rol de protecție împotriva soarelui.
Am citit că egiptenii obișnuiau, după baia de dimineață, să aplice creme și uleiuri pentru corp, care aveau și rolul de protecție solară. Aveau și un fel de cădiță doar pentru spălatul picioarelor.
Produsele pentru machiaj erau aranjate în cutii de lemn bogat ornamentate, ca cele din foto 7, unde se punea pieptenele, oglinda, sticluțe si mini recipiente.
Parfumurile, unele mai lejere cu rol de deodorant, erau, de asemenea, intens folosite, și au ajuns pana la noi rețetele unora din cele mai scumpe, f
olosite de cei de rang înalt. Smirna, cimbru, măghiran, mușețel, lavandă, crin, mentă, rozmarin, cedru, trandafir, aloe, ulei de masline, ulei de susan si ulei de migdale erau ingredientele de bază ale majorității parfumurilor.
Epilarea era obișnuită, iar una din metodele cele mai eficiente, folosită până azi, e cea cu un amestec de miere și zahăr.
Aceeași atenție era acordată și podoabei capilare, prin îngrijirea părului sau folosirea unor peruci bogat împodobite, așa cum se vede și în picturile sau papirusurile ajunse până la noi. La fel, unghiile erau atent îngrijite, tăiate și uneori pictate.
În familie bogate, existau persoane care se ocupau oficial de aceste ritualuri de îngrijire și înfrumusețare, care aveau un rol important în ierarhia socială! Un fel de cosmeticiană de azi, am putea spune!
In muzeu mai sunt expuse și obiecte de vestimentație, cum ar fi tunici din in extrem de fin, unul din primele exemple ale materialului lucrat cu tehnica “plissé”.
Dar am văzut și lenjerie intimă, cu numele proprietarului/ ei cusut deasupra! Pentru că se spălau în comun, hainele trebuiau să fie “recunoscute” de proprietari!
Grija pentru corp era considerată esențială, chiar si pentru cei din clase sociale inferioare. Un papirus expus în muzeu arată cererile muncitorilor dintr-o mină, in timpul domniei lui Ramses III. Alături de grâu, minerii cereau Faraonului să le fie dată și “rația” de creme și uleiuri pentru corp!
Mi-a plăcut mult să urmăresc firul narativ al igienei și îngrijirii de sine, în timpul ultimei vizite (Noiembrie) la muzeul din Torino.
Admirarea frumosului, timpul dedicat nouă, sunt lucruri, ritualuri, care luminează viața și ne ajută să avem mai mult respect față de propria persoană.
