România noilor oportunități, prezentată la Roma în cadrul unei conferințe despre “Inițiativa celor trei mări”

 După o criză se nasc noi oportunități. 

Războiul a spulberat așteptări, planuri, ne-a arătat vulnerabilitățile. Pe lângă efectele tragice asupra populației, a fost un cutremur pentru economie. Când se va termina? Ce va fi după? 

Chiar dacă frontul este încă deschis, chiar dacă bilanțul amenințărilor și al victimelor nu s-a oprit, semnale pozitive sunt. Mai mult, apar noi oportunități. 

În noul context se încadrează o foarte interesantă conferință care a avut loc pe 5 Iulie la Roma, la sediul și inițiativa Ambasadei României în Italia, în prezența ministrului italian al antreprenoriatului și sectorului “Made in Italy”, Adolfo Urso. Inițiativa a fost dedicată prezentării “Inițiativei celor 3 mări”. 

Am participat cu interes și mi-am însemnat câteva observații, unele mai generale iar altele mai detaliate. 

• Cele mai concrete semnale pozitive post criză se văd  atunci când începe să se vorbească din ce în ce mai mult despre “reconstrucție”, “repoziționare”, “investiții”.  
• Deja de ceva timp, analiștii propun scenarii “post conflict”, iar investitorii își schimbă direcția și privirile către zone considerate până de curând cu risc geopolitic. 
• Ochii sunt îndreptați acum, cu interes, nu cu frică, spre zona de est a Uniunii. 
• E un nou teren oportunităților. Iar România are o poziție privilegiată.

La evenimentul de la Roma prezența a fost una amplă și variată, foarte interesantă. Pe lângă ministrul Urso, au luat cuvântul reprezentanții în Italia ai României (Gabriela Dancau), Poloniei (Anna Maria Anders) și Statelor Unite ale Americii (Shawn Crowley). 

• Italia, “observator” față de rutele maritime și pentru promovarea afacerilor italiene în România 

Intervenția  ministrului italian s-a axat pe “interesul” arătat de Guvernul italian față de dezvoltarea zonei pe axa nord sud și la “inițiativa celor trei mări”. Un interes care vine din partea unei țări din zona mediterană (cea mai importantă mare europeană, care a încercat să-și facă mereu loc la masa “greilor” europeni dominată de Franța și Germania. 

• Ministrul italian a subliniat prioritatea pe care guvernul său o dă rutelor maritime prin instituirea unui Minister al Mării. A arătat că Veneția și Trieste pot fi o alternativă portuară când Marea Neagră e în mijlocul unui conflict (dar iată că deja se vorbește in termeni de oportunitate legat de Marea Neagră) 
• Italia este un extraordinar partener pentru România, inclusiv  la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii (fluxul de interes natural al antreprenorilor italieni față de Romania a anticipat în ultimii ani de fapt și o adecvare in acest sens a politicilor guvernamentale, mai degrabă decât invers)
• O observație: Italia e o țară care a contribuit puțin din punct de vedere financiar la ajutorarea Ucrainei (0,07% PIB față de Germania  care face cel mai mare efort (0,27%din PIB) 

USA: Investiții concrete, dar condiționate 

• Shawn Crowley a amintit sumele deja investite în regiune (ajutor concret) necesitatea gândirii unui scenariu global post conflict (China inclusă), elaborarea unui lanț de aprovizionare energetică și condiționarea finanțării de respectul valorilor democratice și “rule of law”. Termenul cheie folosit de el, reluat apoi de alți vorbitori, a fost “reziliența”
• Ambasadorul României a enumerat avantajele oferite de România investitorilor străini, cum ar fi investițiile făcute în îmbunătățirea infrastructurii, creșterea economică susținută a țării noastre față de țările UE din Vest. A adus exemplul proaspăt inauguratului Pod de la Dunăre, realizat și cu fonduri japoneze (Japonia este și un important contribuabil în criza din Ucraina, fiind și cel mai mare donator în afara Uniunii Europene şi a NATO, cu o contribuție de peste 6 miliarde de euro (0,15% din PIB), aproape exclusiv financiară. Italia cum am arătat mai sus a alocat 0,07%)

Un alt aspect interesant a fost prezentarea fondului de investiții creat să susțină obiectivele de dezvoltare și programul Inițiativei. 

O expunere concretă și convingătoare, susținută de cifre, care a atras imediat atenția celor prezenți in sală (slide-urile au fost fost fotografiate cu atenție).

S-au discutat și aspecte legate de securitate in regiune, premiza fundamentala pentru a crea un climat propice pentru investiții, dezvoltare și creștere. Din nou cuvântul cheie a fost “reziliență”, dar intervențiile au avut mai degrabă un caracter de optimism neforțat și o dorință de “a suflecă mâinile” și a face treabă. 

Concluzii: 

Aspecte pozitive: 

• În Italia puțin se știa despre inițiativa celor trei Mări, deci evenimentul a fost unul binevenit 
• Prezenta a fost una promițătoare, interesul a fost evident 
• Avem o ocazie, ca țară, să ne poziționăm pe o axă cu potențial 
• Deși s-a susținut că e un proiect european, privirea merge mai departe către parteneri externi (Usa, prezentă, Japonia, amintită). Cu atât mai bine. 
• Există o motivație puternică din partea celor mai multe state (inclusiv istorice)
• Fluxul investitorilor precede și poate determina noi scenarii geopolitice 

Câteva întrebări și vulnerabilități pe care le-am notat:

• Neomogenitate între țările membre
• Neclaritate cu privire la Rusia- s-a vorbit mult despre Ucraina, dar deloc despre cum va fi Rusia post conflict
• Lipsa unui leadership politic (între 12 țări e mai greu de ajuns la decizii împărtășite)
• Vulnerabilitățile interne ale fiecărei țări și priorități diferite (politice, economice. Un exemplu poziții divergente față de migranți în UE) 
• In ceea ce privește România, din punct de vedere al infrastructurii situația este cea care este, iar un pod peste Dunăre, fie el modern și super tehnologic, nu rezolvă problemele serioase pe care le avem la autostrăzile care ar trebui să fie tocmai pe axa centrală a regiunii 3S 
• Diferența de dezvoltare între regiuni din țările membre 

Aș menționa și lipsa unui PR adecvat care să promoveze inițiativa și eveniemtele conexe cum ar fi Summitul de la București. 

Conferința de la Roma ar fi un bun exemplu de bună practică.

Ce este “Three Seas Initiative”? Este o “platformă informală” născută în 2016 și formată din 12 state poziționate pe axa nord sud europeană, între trei mări: Baltică, Adriatică și Marea Neagră: Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia și Austria. Din 2022, Ucraina a primit statut de partener asociat. 

Platforma își propune să promoveze și să susțină dezvoltarea zonei pe trei direcții principale: transport, energie și infrastructură digitală.