Nu mai arătați cu degetul diaspora!
Stimată doamnă Mungiu Pippidi (și alții ca domnia sa), nu mai vorbiți urât de diaspora!
Am citit azi dimineață o analiză semnată de dumneavoastră, legată de pandemie și excesul de mortalitate în țări cu anumite caracteristici.
Nu vorbesc aici despre prima parte a articolului, cu care sunt, în mare, de acord. În susținerea teoriei dvs, la început, ați citat surse prestigioase precum “Nature” și “The Economist” . Despre excesul de mortalitate ca indicator real și CORECT al efectelor pandemiei am scris de mai multe ori, încă de anul trecut.
Însă la sfârșit ați vorbit de diaspora. Și nu ați adus aceleași argumente sau surse prestigioase care să susțină acuzațiile la adresa diasporei, sau “lumpendiaspora”, cum continuați să o numiți.
Iată fragmentul: “În cazul nostru, cînd vezi steagurile antivaccinare la demonstrațiile din străinătate, și pe români luînd cu asalt clădirea diplomației europene din piața Schuman din Bruxelles înțelegi că am putea sta chiar mai rău dacă am avea acasă toată lumpendiaspora pe care Băsescu vrea să o readucă să o înroleze ca să lupte cu rușii. Deocamdată ei luptă cu bunul simț, votînd AUR oriunde s-ar găsi”.
Eu cred că ROMÂNIA AR STA MAI BINE DACĂ AM AVEA ACASĂ TOATĂ, SAU MĂCAR O PARTE DIN DIASPORA
Materialul dvs a constituit o bună ocazie să vorbim despre diaspora, prea des arătată cu degetul și instrumentalizată.
Voi aduce eu doar câteva elemente utile care contrazic afirmația dvs, dar din păcate și a altor jurnaliști sau politicieni, respectiv aceea că: “am sta chiar mai rău dacă am avea acasă toată lumpendiaspora” (nu doar în contextul unui discurs legat de pandemie).
S-a dat vina pe diaspora încă la începutul pandemiei, când am avut primele cazuri la Codogno, în nordul Italia. Că diaspora aduce virusul, că nu respectă regulile, că vin să facă petreceri etc.
Responsabilitatea era / e aruncată pe țapul ispășitor, pe românii din străinătate, nu pe instituțiile incapabile să stabilească niște reguli coerente și să le respecte, nu pe un sistem fără capacitate politică de analizare, de decizie, de testare, de comunicare.
𝐒ă î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞𝐦 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐚 𝐧𝐞 î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚: “𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐞 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐜â𝐧𝐝 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐦 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐚𝐬𝐩𝐨𝐫𝐚?”
- Vorbim despre o populație de 4 milioane de persoane (doar cei oficial stabiliți peste granițe), răspândiți în toate colțurile lumii, din toate categoriile, de la bone până la It-iști și antreprenori. Știți câți antreprenori români avem în Italia? 52.000, potrivit datelor din 2019! Poate un cuvânt i-ar caracteriza pe toți românii de afară, indiferent de catogorie: curajul. Curajul de a încerca o altă cale: spre o viață mai bună.
- În al doilea rând, vreau să povestesc despre ei: medicii și asistenții români din diaspora, din prima linie, care s-au luptat cu pandemia încă de la început. Au fost o sursă de informare neobosită cu privire la evoluția ei. Au făcut rețele de ajutorare, grupuri de whatsapp cu colegi din țară, încercând să transmită know how lor acumulat din primul impact cu pandemia. Medici și asistenți din Italia, Spania, Franța, Suedia și până în Islanda. Care și-au pus sănătate în pericol, au făcut gărzi până la epuizare, unii și-au sacrificat viața. Am vorbit cu ei în multe emisiuni realizate voluntar pe platforme de social media, când în țară la multe posturi TV erau invitate mai cu seamă personaje dubioase, care nu au de-a face cu medicina.
Emisiunea Rozoom "Valul 4 în România și Europa cu medici români din diaspora": https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/881310195846890
Emsiunea "Sistemul de sănătate din România": https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/391770415394895
- Diaspora mai înseamnă oameni ca Nicoleta, care s-au mobilizat când în România era în plin val patru și au trimis pe banii lor pulsoximetre, termometre, medicamente în spitale din Moldova unde pacienții așteptau tratamente vitale: https://www.rotalianul.com/romanca-din-italia-colectat.../
- Vorbeați despre corupție: diaspora înseamnă cei care au plecat din cauza corupției, pentru că nu mai voiau să fie părtași la un sistem care se autoalimenta, la o caracatiță care paralizează România până în prezent, neschimbată, sau aproape deloc.
-Vorbeați despre sistemul sanitar, - dar și cel educațional aș adăuga -: diaspora înseamnă și numeroase proiecte de ajutor, pornite de la oameni simpli, care decid să facă ceva pentru acasă.
("Diaspora ajută România" - Emisiune despre proiectele românilor din diaspora https://www.facebook.com/RoZoomPress/videos/1538328133170011)
- Diaspora înseamnă miliarde de dolari trimiși în țară, un motor pentru România. Doar în 2020, an de pandemie, greu pentru noi toți, diaspora a trimis în țară 7,5 miliarde de dolari, echivalent cu 3% din PIB (World Bank)
- Să vorbim și despre reguli. Am fost în România de două ori în 2021. Și vorbeam cu prieteni din Italia, Marea Britanie sau Franța despre cum eram priviți noi, cei din diaspora, când purtam masca prin hoteluri, instituții sau mijloace de transport din țară, singurii care respectam regulile, ba chiar eram și priviți urât sau luați în râs.
- Tot în tema pandemiei și excesului de mortalitate, putem vorbi și despre vaccinare, strâns legată, dacă ne uităm la statistici, de excesul de mortalitate Covid. Am obținut în octombrie datele unui studiu realizat în un district sanitar din regiunea Toscana, cu privire la vaccinarea cetățenilor. Cetățenii din Europa de Est (marea majoritatea sunt români) aveau, ce-i drept, un procent de vaccinare inferior față de cel al populației autohtone. 59% comparativ cu 88%. Însă, dacă e să comparăm cu ce înregistra România în octombrie, 30% rata de vaccinare, observăm că rata în Toscana era dublă!
- În sfârșit, vorbiți de politică. Diaspora nu înseamnă cei care au fluturat steaguri la manifestațiile no vax din Europa, deși, DA, și ei fac parte din diaspora. I-am văzut personal la Roma și Torino. Sunt o mică parte, vocală, ce-i drept, dar e o greșeală (logică, morală) să generalizezi.
- Să ne amintim când diaspora a întors rezultatul a cel puțin două alegeri prezidențiale, sau când diaspora a coborât în stradă, în august 2018, ca să apere statul de drept, atrăgând atenția și ochii presei occidentale asupra derapajelor din justiție, apoi când diaspora a stat la coadă la alegerile europarlamentare din 2019, la Roma, Londra, Paris, Bruxelles. Dacă acum o parte din diaspora e mai vocală, e pentru că alții efectiv se simt trădați, dezamăgiți pentru că, de 30 de ani, nu se schimbă nimic.
- Foarte interesante din acest punct de vedere, sunt studiile sociologice și sondaje care evidențiază rolul diasporei schimbarea mentalității din țară, inclusiv în ceea ce privește votul. Menționez doar cele ale sociologului Dumitru Sandu, pe care vi le recomand, din care citez un fragment: “Dincolo de efectele electorale, diasporele au efecte semnificative asupra modului în care se modernizează comunităţile de origine. Date de sondaj relevă că experienţa personală de migraţie în străinătate, directă sau indirectă, favorizează schimbări de mentalitate și de comportament în sensul adoptării unor valori de modernitate”.
Deci, încercând să fac o concluzie, dacă cei din diaspora, sau alți formatori de opinie din occident ar face aceeași operațiune dialectică de generalizare, s-ar ajunge la o demonizare și o etichetare numai bună de alimentat clivaje sociale, deja prea adânci.
De care profită cine are de profitat, atât pe plan intern cât și pe plan extern.
Nessun commento:
Posta un commento