"Dincolo de Dracula și Ceaușescu, să descoperim România culturală"

 Aseară am avut plăcerea să moderez o întâlnire cu scriitoarea și jurnalista italo-română Cristina Stănescu, cu ocazia prezentării ultimului său roman, “Linia vieții” (La linea della vita) - SEM Società Editrice Milanese.

Întâlnirea cu publicul a avut loc la Ambasada României în Italia / Ambasciata di Romania in Italia în cadrul “Serilor acasă ale Ambasadei”, un format excelent de promovare interactivă a culturii românești și nu numai, în capitala Italiei.

Cristina Stănescu, autoarea cărții "Linia vieții"

A fost o seară intensă, am vorbit despre poveștile care sunt împletite în carte și dincolo de ea: cea a personajului principal, Nina, inspirat după bunica autoarei, cea a României pe parcursul a 40 de ani, cea a autoarei și a redescoperirii rădăcinilor sale românești.

Cristina Stănescu a povestit amintirile dragi ale copilăriei petrecute lângă bunica ei, venită în Italia în anii ’60: culori și parfumuri, tradiții și obiceiuri străvechi, de la detaliile unui mărțisor primit prin poștă “par avion”, la luminița candelei mereu aprinse la o icoană în casă, până la gustul de neuitat al salatei de vinete cu ceapă!

Apoi, prima călătorie în România, “când abia am terminat liceul și tata nu mai putea să se opună dorinței mele de a vizita țara”, cu câteva luni înainte de căderea comunismului. O tânără plină de viață și entuziasm, crescută în însorita Italie, fără griji, care descoperă lumea de dincolo de cortină, și care, dintr-o dată înțelege că viața urmează un alt ritm, unde a vorbi liber, înseamnă a risca.

Acea tânără a crescut, la fel cu dorința ei de a-și redescoperi originea. A studiat filozofia la una din cele mai prestigioase universități, a devenit un jurnalist apreciat, o mamă, o scriitoare. Numele de familie, “Stanescu”, de care a fost mereu mândră, a fost obiect de curiozitate si întrebări.

Mai ales ulterior, când românii din Italia, deveniți cea mai numeroasa comunitate, au început sa fie stigmatizați, iar Cristina le spunea colegilor că adevărul e dincolo de stereotipuri, dincolo de etichete, “dincolo de Dracula și Ceaușescu”.

Am vorbit și despre limba română, despre tinerii din a treia generație care de multe ori sunt dornici să învețe limba română și să cunoască lumea bunicilor lor. O bogăție și o valoare care trebuie aduse la lumină și îmbrățișate. Parte din identitatea fiecăruia.

La sfârșit, am intrebat-o pe Cristina Stanescu cum ar promova ea România. “Prin redescoperirea culturii și istoriei! Bucureștiul era Micul Paris, era un univers plin de efervescență culturală cum rar întâlnești. Un mediu intelectual de excepție. Am văzut la concerte de muzică clasică, în România, părinți cu copii în brațe!Apoi, prin redescoperirea istoriei și a unor tradiții vii, uitate. România nu e în alb negru, e un tablou colorat și plin de viață”, a adăugat, citând o conversație cu Violeta Popescu, prietenă dragă, mereu prezentă în viața culturală a comunității noastre.

Mulțumesc pentru fotografii @Ambasada României in Italia.