India înregistrează încă un record tragic, de aproape patru mii de decese provocate de Coronavirus, într-o singură zi. Mai precis, pe 6 mai, statisticile oficiale indicau 3.980 de victime. Numărul infecțiilor este, de asemenea, foarte mare, ajungând la 412.262 cazuri noi raportate doar în acea zi.
Bilanțul este dramatic: de la începutul pandemiei, India, a doua țară ca mărime din lume, cu o populație de aproape un miliard 400 de milioane de persoane, a raportat 230.168 de decese și 21,1 milioane de infecții confirmate. Imaginile care ajung în telejurnalele din Occident arată zeci de ruguri pe străzi sau în parcările marilor orașe și oameni care zac nepuntincioși, cu respirația tăiată, pe coridoarele sau chiar în curtea spitalelor, spitale care nu mai fac față situației și sunt în pragul colapsului. Este o catastrofă, spun experții, care vorbesc de o subestimare sau subraportare a numărului de decese și infectări: cifrele reale ar putea fi chiar de patru ori mai mari. India este și cel mai mare producător de vaccinuri din lume, dar și-a vaccinat doar 2% din populație. Spre deosebire de primul val, al doilea este caracterizat de prezența unei tulpini noi a virusului, mai contagioasă dar și mai agresivă, cu victime si în rândul populației tinere.
Vorbim despre situația din India cu Monica Jeler, antropolog român stabilit la New Delhi din 2017, intr-un interviu video pe platforma RoZoom Press.
Monica Jeler: Viața s-a schimbat într-un mod fără precedent în ultimele trei săptămâni. E o criză sanitară dramatică și mai mult decât atât, o criză umanitară aș putea spune, ale cărei reverberații la nivel economic, psihologic, social, nu le putem evalua încă, dar le intuim și le simțim deja. În plus, sunt indicii serioase că există o subestimare și subraportare a cazurilor, și din cauză că în India nu sunt teste suficiente. Jurnaliști, experți din India au vorbit cu cei care lucrează în crematorii sau cimitire, care raportează cifre mult mai mari decât cele oficiale, se vorbește chiar de cifre reale de patru ori mai mari.
Este foarte important și să avem permanent în minte când vedem aceste cifre faptul că vorbim de o țară care are aproape 1 miliard 400 de milioane de locuitori, cu un impact pronunțat al virusului în special în orașele mari și medii. Zona rurală pare încă protejată, dar a început să se extindă și acolo.
Miruna Cajvaneanu: Ce măsuri a luat guvernul? Sunt respectate regulile?
Monica Jeler: Este posibil ca săptămâna viitoare guvernul să impună un lockdown național, pe care l-a evitat cât de mult a putut, pentru că ar însemna aducerea în scurt timp a țării în pragul sărăciei, a sărăciei extreme în multe cazuri, din care este extrem de greu de ieșit după.
La New Delhi, unde locuiesc eu, suntem de două săptămâni în zona roșie. Sunt deschise doar farmaciile și magazinele alimentare. Nu avem deocamdată un curfew, o interdicție de circulație, nu sunt controale stricte ale poliției pe stradă, e lăsat puțin la latitudinea oamenilor.
Regiunea capitalei New Delhi, împreună cu regiunea Maharashtra, cu orașul Mumbai, fostul Bombay, care este centrul industrial și economic al Indiei, sunt cele mai afectate. Apoi, alte zone cu număr mare de infecții sunt Uttar Pradesh, Uttarakhand, Karnataka, Haryana, Goa și Bengalul de Vest.
Până acum două săptămâni era deschis totul, restaurante, evenimente. Autoritățile par că au înțeles abia în al doisprezecelea ceas că trebuie să acționeze.
Din fericire, la New Delhi sunt mai multe parcuri, oamenii mai ies să se plimbe, să facă yoga, să mediteze in natură, sau pur și simplu să respire. Lumea e mai atentă, poartă mască pe stradă și oamenii ies la cumpărături doar dacă e nevoie.
Miruna Cajvaneanu: Vorbind de respirație, vedem peste tot la jurnalele de știri că lipsește oxigenul din spitale. Care e situația, cunoști cazuri de oameni care au ajuns în spital?
Monica Jeler: În spitale situația este dramatică. Pentru publicul larg este aproape de neînțeles acum de ce sistemul nu s-a organizat să facă față unei noi posibile crize.
Acum sosesc în sfârșit ajutoare, oxigen, din Italia, Germania, Marea Britanie. Aud istorii dramatice din spitale de la prieteni, inclusiv de la unii care au fost internați. Prietena unui amic, care e corespondentă la Washington Post, și-a pierdut tatăl săptămâna trecută. Făcuse prima doză de vaccin. L-a dus la spital, dar nu aveau oxigen, a murit. Ar fi putut supraviețui.
Miruna Cajvaneanu: Totuși, avem o pandemie care durează de un an de zile și o țară cu o populație pe peste un miliard de locuitori, cu orașe cu densitate mare, precum în unele tări din America Latină sau China. Cum de nu a fost prevăzută posibilitatea unei asemenea catastrofe?
Monica Jeler: Retrospectiv, mulți cred că putea fi evitată, că a fost vorba de neglijență și iresponsabilitate în administrare, dar și de o lipsă crasă de empatie. Autoritățile au permis desfășurarea de mitinguri electorale și de alegeri parțiale în 5 state (West Bengal, Assam, Kerala, Tamil Nadu si Puducherry), unde au participat sute de mii, milioane de persoane, fără mască, inclusiv politicienii.
Ca să avem o perspectivă corectă când e vorba de India, trebuie să avem în minte dimensiunea populației, care în prezent este de circa 90 de ori mai mare decât populația de pe teritoriul României, la un teritoriu doar de 14 ori mai mare decât al țării noastre. Dacă la un eveniment, precum cele electorale, la noi participă 1000 de persoane, în India numărul poate fi de o sută de ori mai mare.
De asemenea, premierul a permis pelerinajul Kumbh Mela la Haridwar, cel mai mare eveniment spiritual pentru hinduși, cu sute de mii, poate milioane de persoane care s-au scăldat în Gange etc.
După un prim val, s-a sperat că pericolul a fost depășit. Dar al doilea val, propulsat și de aceste reuniuni de mari dimensiuni, a adus în plus și o nouă tulpină a virusului.
Miruna Cajvaneanu: Există îngrijorare în India în legătură cu tulpina indiană? Care sunt diferențele față de virusul din primul val?
Monica Jeler: Se știe că virusul are mutații, am văzut în alte țări în timpul pandemiei. Aceste mutatii evita imunitatea si devin extrem de infectioase. Tulpina indiană e mai contagioasă și în plus, din păcate, îi afectează pe cei tineri. Dacă în primul val 80% din cei afectați grav au fost vârstnicii, acum mulți tineri se îmbolnăvesc și chiar mor, iar aceasta este cea mai mare dramă a Indiei. Tineri care chiar nu aveau probleme de sănătate sunt noile victime.
Mulți au fost încrezători că India nu va fi lovită grav de pandemie, dintr-o serie de motive: are o populație tânără, exista convingerea că au o imunitate mai mare datorită stilului de viață - mulți sunt vegetarieni, au parte de căldură și soare din belșug, deci de vitamina D, cultura lor se bazează pe meditație, acceptare, liniște mentală. Dar cînd mitologizezi aceste argumente - reale, de altfel - și sfidezi măsurile elementare de protecție, vedem că rezultatul este dezastruos.
Miruna Cajvaneanu: Ai vorbit despre pelerinajul Kumbh Mela, care e unul spiritual. Dacă autoritățile civile ar fi decis anularea evenimentului, lumea s-ar fi conformat?
Monica Jeler: Da, foarte probabil. Nouă, ca occidentali, ne este greu să analizăm și să înțelegem modul de gândire dintr-o altă cultură, avem un alt mental pattern, o structură de înțelegere și de acțiune diferită, care vine din rădăcinile noastre iudeo-creștine total diferite. Hindușii au o altă modalitate de construire a identității, o altă viziune despre autoritate. Pentru hinduși, care alcătuiesc 83% din populația țării, cel mai important lucru este relația dintre maestru și discipol. E un model sociologic, antropologic, o relatie proiectata în orice mediu, de la cel spiritual, până la cel politic, social sau în familie. Când o autoritate spune ceva, ei nu doar că ascultă, ci urmează sfatul sau decizia, pentru ei este o marcă a normalității să procedeze astfel. Când vorbim de maestru folosim sensul cel mai larg aici – în acest sens maestrul poate fi ghidul religios, adica un guru, un lider politic sau chiar bătrânul satului.
Miruna Cajvaneanu: Ce se întâmplă când acest raport se rupe, când consecințele unei încrederi “oarbe” sunt dramatice, se ajunge la un bilanț tragic al pandemiei spre exemplu?
Monica Jeler: Am avut percepția, pentru prima oară, că indienii s-au simțit trădați, că au simțit eșecul politicienilor, guvernanților, care au pus pe primul loc alte interese. S-au simțit trădați de propriul maestru.
Tocmai acest gând, că ar fi putut fi evitată criza umanitară, i-a făcut să intre într-o stare de șoc, în care se află și acum. Este un lucru care m-a surprins și m-a marcat și pe mine, este pentru prima oară când văd asta, în cei cinci ani de când trăiesc în India. Ei nu au o cultură bazată pe conflict, pe rebeliune. Nu sunt revoltați, pentru că revolta sau indignarea, ca să folosim celebrul termen care a făcut istorie în Franța acum câțiva ani, nu face parte din cultura lor. Dar acum am prieteni pe care niciodată nu mi-am imaginat să-i văd așa, în stare de șoc, deprimați. Există teamă, frustrare, aleargă prin spitale să găsească oxigen, își sună rudele încontinuu ca să vadă dacă sunt bine. În același timp, aceste reacții sunt omenește întru totul de înțeles, mai ales că în India nu se poate menține peste tot distanțarea socială, sunt case unde locuiesc mai multe familii împreună.
A existat o scrisoare deschisă semnată de patru experți la nivel national, medici psihiatri care au cerut presei să difuzeze cu moderație imaginile șocante legate de pandemie, atât cât se poate, fără a îngrădi libertatea de exprimare. Impactul acestor imagini asupra populației poate fi - și este - devastator.
Miruna Cajvaneanu: Un asemenea cadru social, de acceptare și respect față de autoritate, îmi închipui că nu e fertil pentru circulația unor teorii ale conspirației, cu proteste, cum se întâmplă în unele țări europene.
Monica Jeler: Nu au nici timp și nici nu sunt înclinați acum să asculte sau să genereze teorii ale conspirației, fiindcă sunt în stare de șoc, au fost luați complet prin surprindere. Datoria mea de antropolog este să evit generalizările, dar în cazul de față, cel puțin hindușii, care, cum aminteam, constituie majoritatea semnificativă a populației, trăiesc în paradigma culturală și existențială a karmei, care nu admite, sau nu se construiește pe ideea de culpă. Aceasta, spre deosebire de cultura creștină, iudeo-creștină, care se fundamentează pe păcatul originar. Noi căutăm mereu vinovații, iar conspirațiile reprezintă prin excelență căutarea vinovaților, dar mereu în afara noastră. Din această perspectivă și gândindu-ne că tocmai am sărbătorit Învierea Domnului, Iisus pare că a murit și a înviat degeaba, fiindcă noi încă mai căutăm vinovații în afara noastră. Noi credem că cineva, altcineva, vrea să ne facă rău, mereu. Ei bine, în cultura hindusă, karma nu admite culpă, karma gândește existența ca destin, o transformare a suferințelor ancestrale : suferința mea este suferința strămoșilor mei și atunci când voi reuși să înțeleg acest lucru, voi reuși să rup karma și să mă reîncarnez în ceva superior. Deci, la ei suferința lor e suferința strămoșilor, la noi suferința noastră este vina strămoșilor. Prin urmare, antropologic, sociologic, ei nici nu-și pun problema găsirii vinovaților și asta se reflectă în modul în care trăiesc, în care se raportează la viață și la autoritate.
De aceea, indienii sunt în general adaptabili, sunt flexibili, au o acceptare a vieții așa cum este. Dar în fața crizei fără precedent de acum, se simt abandonați.
Miruna Cajvaneanu: În India există mari diferențe sociale, sunt periferii ale marilor orașe unde trăiesc sute de mii de persoane intr-un teritoriu restrans, câteva sute de persoane au acces doar la o singură baie. Dar acum, chiar și în cartierele bogate, am înțeles că nu poți spera la îngrijire adecvată în caz de îmbolnăvire.
Monica Jeler: Da, există multe spitale private, dar nici acolo nu mai sunt paturi și oxigen. Poți fi bogat, sărac, nu mai sunt locuri în spitale. E de preferat … să nu te îmbolnăvești în acest moment. Personalul medical e la capătul puterilor. Am văzut medici cu o simplă mască chirurgicală pe față, care aplica oxigen pacienților infectați.
Miruna Cajvaneanu: Dar medicii presupun că sunt vaccinați…
Monica Jeler: Da, sunt vaccinați, dar pot lua o formă, probabil mai ușoară a bolii. Medicul nostru de familie s-a îmbolnăvit la spital, e drept cu o formă ușoară, și și-a infectat și familia, deși toți erau vaccinați.
Miruna Cajvaneanu: Spune-mi, care e situația vaccinării?
Monica Jeler: India este cel mai mare producător mondial de vaccinuri, dar a rămas fără, după ce a exportat doze în 74 de țări, salvând multe vieți - un efort de altfel admirabil, chiar dacă a fost făcut și pentru acumularea de capital politic global și local. India are și un vaccin propriu, Covaxin, produce și vaccinul Astra-Zeneca, însă a vaccinat doar 2% din populație. Acum exporturile de vaccin au fost blocate și guvernul încearcă să achiziționeze vaccinuri de oriunde, inclusiv din Rusia, pentru a vaccina cât mai mulți oameni. Spre deosebire de alte țări, obiectivul e să vaccineze cu prioritate persoanele mai tinere, între 18 și 44 de ani, pentru că acum tinerii sau categoriile de vârstă mijlocii sunt mai vulnerabili. Printre categoriile profesionale vizate sunt medicii, profesorii sau lucrătorii din piețe, care sunt un centru al vieții cotidiene în India. Foarte multe organizatii de voluntari participă la campania de vaccinare.
Cu toate acestea, s-a calculat că ar fi nevoie de 700 de zile – doi ani ! - pentru a se dobândi imunitatea colectivă. O misiune aproape imposibilă.
Miruna Cajvaneanu: Și atunci care e speranța, cum spun specialiștii că se va ieși din criză?
Monica Jeler: Specialiștii indieni speră ca pandemia se va transforma in epidemie, speră să găsească un tratament medicamentos, antiviral, care să anihileze efectul mortal al bolii, pentru că virusul acesta va rămâne cu noi, nu va dispărea. S-au încercat diferite scheme de tratament, unele cu rezultate bune, alte cu rezultate mai puțin bune sau controversate. Dar indienii au o industrie farmaceutică solidă, medicamentele sunt mai ieftine, au specialiști buni, iar doctorii au și o viziune holistică, văd și abordează organismul ca un întreg. De aceea, există speranțe legate de tratament, Personal, sunt încrezătoare că se va găsi o soluție.
Miruna Cajvaneanu: Ce spun părinții tăi în România? Pe o scară de al 1 la 10, cât sunt îngrijorați ei pentru tine și cât ești tu îngrijorată în situația în care te afli?
Monica Jeler: Ai mei sunt destul de îngrijorați, aș spune că îngrijorarea lor se situează la 8, pe o scară de la 1 la 10, iar a mea, în ce mă privește, la 3. Se știe că cine trăiește în mijlocul unei situații de criză, reușește să fie mai calm, să controleze situația. Da, este o criză umanitară, dar nu e prima prin care trece umanitatea, prin care trece India, nu va fi nici ultima.
Miruna Cajvaneanu: Ce te face să ai teamă cel mai mult: frica de moarte, de boală, faptul că ești departe de casă?
Monica Jeler: Cel mai mult mă frământă faptul că de un an jumătate nu îi pot vizita pe ai mei și probabil nu-i voi vedea foarte curând. De câte ori ne întâlnim virtual, parcă îmi dau seama că îmbătrânesc, realizez că timpul fuge. Simt greutatea timpului care imi apasa pe umeri. Mă gândesc că peste 20 de ani, când voi înțelege mai adânc ce simt ei acum, îmi va părea rău că nu am fost lângă ei în această perioadă.
Cine este Monica Jeler?
INTERVIUL INTEGRAL AICI
Nessun commento:
Posta un commento