Museo egizio din Torino, sfârșitul e (la) început

Totul era deja acolo, acum 5000 de ani. 

Am vizitat de trei ori muzeul Egiptului antic la Cairo, unde rămâi pur si simplu copleșit de Istorie (și de căldură) si o data British Museum, impunător și rafinat. Dar Museo Egizio de la Torino este fără pereche. 

Pentru că te “ia de mână” și îți explică fiecare detaliu al vieții religioase, sociale, artistice din Egiptul Antic. 

La intrare se “începe” cu marele sfârșit, cu trecerea dincolo, cu celebrul și foarte lung papirus “Cartea morților”. 190 de “capitole” pentru depășirea ultimului prag și culminarea existenței prin renaștere. Formule sacre, pasaje stricte, “judecata în fața zeilor” și mărturisirea păcatelor. 

Cheia întregii civilizații e acolo, pentru că egiptenii erau “cel mai credincios popor”, potrivit lui Herodot. 

Abia după ce te apleci peste papirus si urmărești figurile minuscule dar alineate la perfecție, poți intra in celelalte săli ale muzeului. Încet înțelegi cum s-a ajuns la piramidele impunătoare, apoteoza monumentelor funerare, la statuile celebre, la sarcofagele aurite, decorate si sigilate pentru eternitate. 

Civilizația egipteană a fost una profund spirituală, la ieșire mi-am dat seama ca nu am văzut niciun semn de războaie, de cotropiri, de cuceriri. 

Ceea ce îți dezvăluie Muzeul de la Torino este si ce se ascunde dincolo de o “simplă” mumie sau un panou funerar (stela). Cu ajutorul unor filmări documentare, reusesti sa “vezi” radiografii sau tomografiile corpurilor sau sa descompui decorația unei simple cutii pictate si sa înțelegi ce pigmenți au fost folosiți si dacă pictorul de acum 4000 de ani avea sau nu penelul murdar. Am văzut in detaliu cum era mumificată o pisică, cu câtă precizie și dexteritate. 

Vizitezi morminte reconstruite așa cum au fost descoperite, intrarea intr-un templu sau locuințele unui oras muncitoresc, Al Madina. Acolo abia vezi un artist care a “ieșit” din canoanele impuse de “regim” si a pictat acea dansatoare incredibil de modernă și senzuala pe care o puteți vedea printre fotografiile de mai jos. 

Apoi sunt expuse, cu explicații detaliate, divinitățile egiptene si rolul fiecăruia sau fiecăreia. 

Cine e mai puțin “sensibil” poate intra in Sala Mumiilor, cu descrierea fiecăreia si evoluția procesului în sine. 

Pe mine m-au interesat si primele semne ale civilizației copte, cu statui ale sfinților din secolele V si VI sau cu simbolul crucii, stilizat si manuscrise de acum 1400 de ani. 

Abia la urmă intri in impunătoarea sală cu statui  de zeități impasibile, jocul de oglinzi si lumini e intr-adevăr genial. 

Sunt sigura ca am “pierdut” ceva, nici nu am pretenția de a fi făcut o expunere istorică precisă, dar va las mai jos o parte din imaginile făcute.