Câteodată uiți cât e de importantă muzica pentru suflet. În vârtejul zilnic, fugind după efemer, cauți cu sete câte o o oază de liniște, câte un moment de tăcere. Tăcerea are rostul și locul ei. La fel și muzica: la momentul potrivit, se așterne peste inimă ca un voal de stare de bine.
Locuiesc de peste 22 de ani în Italia și îmi lipsea sunetul limbii franceze, cu care am crescut, îmi lipsea să ascult une chansonnette, une “Padam padam” imaginând-o pe Edith Piaf ”sur le pont de Paris”.
Deci am savurat concertul din această seară “Swing de Paris”, la Centre Saint Louis, cu Emy Drăgoi (acordeon) Samy Daussat (chitară) Bianca și Alessia Drăgoi (vioară).
Ca de obicei, entuziasmul și talentul lui Emy Drăgoi au transportat publicul într-o călătorie muzicală cu etape în Franța postbelică, în România Ciocârliei și Ciuleandrei (minunată interpretarea), până în îndepartata America a jazz-ului și blues-Iui.
Samy Daussat și chitara lui clasică au fost parteneri deosebiți ai lui Emy Drăgoi și acordeonului său, cu momente solo de excepție și plăcerea de se lăsa purtat și surprins de momente de improvizație.
Aplauze la scenă deschisă și pentru cele două fiice ale acordeonistului, Bianca și Alessia, care și-au demonstrat virtuozitatea pe notele Ceardașului de monti și nu numai.
Melancolia unei balade franceză sau visarea indusă de un blues american au fost spulberate parcă de căldura muzicii din “Sous le ciel d’Italie” cu un final de “Vie en rose” și de publicul invitat să acompanieze, în cor, al doilea vals al lui Shostakovich (jazz suite).
De la privighetori (Edith Piaf) până la Ciocârlii, bucuria unei seri muzicale de început de primăvară.
(În foto, la sfârșitul concertului, împreună cu Samy Daussat, după un scurt interviu pe care mi l-a acordat și pe care îl voi publica curând pe RoZoom Press, partener media al evenimentului).
Nessun commento:
Posta un commento