La 50 de minute cu trenul de capitală, la jumătatea distanței dintre Roma și Napoli, se află Sezze, localitate din provincia Latina, cu o istorie bogată și priveliști de poveste.
Am ajuns duminică după amiaza devreme și prima senzație pe care o am, ieșind pe peron, e aceea de liniște deplină, atmosfera perfectă pentru a admira munții din apropiere. În piața din fața gării, câțiva tineri, de origine africană, stau, tăcuți, molipsiți de atmosfera de siestă care domină cătunul.
Peste două ore voi participa la o conferință la Muzeul localității și abia aștept să văd centrul istoric, situat pe munte, mult mai sus decât gara, zona gării fiind numită de fapt și Sezze Scalo.
Gazda mea e Dorin Briciu, consilier comunal român ales la Sezze. Mergem cu mașina pe serpentine, o șosea flancată de o armată de cactuși impunători.
Dorin, cu un ton de gospodar care își prezintă casa, îmi povestește fragmente din istoria localității, alături de detalii de actualitate.
Îmi arată locul unde se află peștera în care s-au descoperit resturi de dinozauri, apoi îmi spune că administrația a reparat o parte din drumurile publice, dar tot nu sunt “așa de bune ca unele în România”. Îmi explică problemele recente ale primăriei, ce e de făcut și cum s-ar putea face bine.
Ajunși în partea “de sus” a orașelului, de îndreptăm spre centru, trecând pe lângă biserica romanească și pe lângă cel putin două magazine românești. Până acum ceva vreme, Sezze era numit “Sezze Romeno”, pentru numeroasa comunitate de conaționali stabilită aici. “Au fost și 8000, acum sunt 3000 înregistrați oficial, la un total de sub 30.000 de locuitori”.
În centru, siesta continuă. Magazine, baruri, restaurante, totul e închis. Ne întâlnim cu câte un localnic, care îl salută pe Dorin. ”Ne cunoaștem cu toții aici, ne respectăm”.
Muzeul e deschis, totul e pregătit pentru conferința noastră. Responsabilul, gentil și disponbil, mă însoțeste într-un tur al sălilor de la parter. Aici descopăr o bijuterie, un tablou din 1600 al lui Orazio Borgianni, pictor contemporan cu Caravaggio, reprezintă pe Sf. Francisc ținând în brațe pe pruncul Iisus și întinzându-i-l Fecioarei Maria. Un tablou furat in anii ’70, decupat în mai multe fragmente, apoi recuperat (parțial).
Muzeul e situat într-un fel de vilă, aparținând unei familii nobile, vilă care dispunea și de un puț / fântână interioară, vizibilă și azi! Aici se poate admira și o pardoseala de mozaic din vremea romană, găsit intr-o locuința privată, tot la Sezze. 
Istoria orașului are peste 2500 de ani și se spune că Sezze a fost fondat de însuși Hercule. Simbolul și stema orașului reprezintă, până azi, un leu care poartă un corn al abundenței.
Am avut privilegiul să descopăr cate ceva din istoria surprinzătoare a localității datorită primarului, Lidano Lucidi (foto) care m-a însoțit in sălile muzeului, momentan inchis publicului. Așa am văzut exponate datând din perioada neolitică, alături de foarte putin cunoscute picturi rupestre!
Sezze nu are doar o istorie (și legende!) demnă de a fi cunoscută, ci are și o bogată cultură gastronomică!
Cu o bogată tradiție de agricultură, oferă produse din cele mai cunoscute și apreciate nu doar în regiunea Lazio, ci și in Italia, cum ar fi Anghinarea locală sau o varietate specială de vișine, din care se fac niște produse de patiserie pe care am avut bucuria să le gust!
La fel de cunoscuta si apreciata este mozzarella di Bufala sau vinul local, lăudat chiar și de scriitorii latini precum Marziale!
Nu am reușit să vizitez tot ce mi-aș fi dorit la Sezze, dar cu siguranță voi reveni!
Am avut plăcerea in schimb să cunosc câțiva români din Sezze, foarte primitori si mândri de orașul lor adoptiv! Am stat la povesti cu una din primele românce venite la Sezze, in 1996, Felicia Crăciun (ce nume frumos!) când a ajuns ea aici, mai erau doar 4 români, în afară de tatăl ei, sosit in 1989 și “nea Costel”.
Acum, consideră Sezze casa ei, a familiei construite aici.
De multe ori, micile localități din preajma marilor orașe precum Roma sau Torino, sunt considerate “città dormitorio”, un loc unde se poate locui mai ieftin, un loc unde să vii seara să dormi, după o zi de servici.
În schimb, sunt mici bijuterii demne de a fi cunoscute.
(Miruna Cajvaneanu, Roma, 20 martie 2023)
Nessun commento:
Posta un commento